mâinele îl înlătur
aștept sfârlează cu fofează
acrobat sub cupola craniului diluat
extins spre-n
renunÈ›
fata cu paharele le-a-n băut pe toate
acum linge corcodușii într-un
vestiar
cu șosete murdare
tanti cât mă costă un zbor fără aterizare
bombăne o pisică cu fluture de mort la gât
zidurile vorbesc șușotesc
dum dum ha ha
dum dum ha ha
da da ea e aceea
care înfruntă câinele morții
cerul mai dă târcoale
caraghios în cămașa-i de zale fumigene
am plictisit și băut atâta lume
mă pot îneca într-un laitmotiv venerat
cavourile unde moartea face dragoste
dar viața
ea e violată
și naște

eu mâinele îl înlătur
ca un kamikaze graseind un haiku
mi se scurge un pic saliva
umărul peste care am adormit

un tren îmi trece zgomotos peste gene