când eram copil îmi spuneam în secret
marcelino pan y vino
furam pâine și brânză-nu știam unde țin ai mei vinul-
dădeam să mănânce unui arbore de lalea
așteptam luna iunie să apară laleaua mamă
de atâta visat cu ochii deschiși ai mei spuneau
că nu voi face mare brânză în viață
că am să ajung mai singur ca dumbo
plăteau slujbe la sfânta clara
să transmit în direct tot ce se întâmplă în mine
să mă trezesc la realitate
și m-am trezit
cu moartea în brațe ca o coșarcă
pe care tovarășu inginer la ora de muncă patriotică
ne punea s-o umplem cu prune
până la prânz

mult mai târziu mi-am dorit un springer spaniel
pe care să-l numesc merlin mcdonald și să pornesc alături de el
războiul de unificare a scoției
îmi puneam cortul pe 1001 parliament street
scriam pe toți pereții
we shall never surrender

acum îmi dau seama
cu cât ții mai mult ochii deschiși
cu atât nimeni nu-și va da seama că și tu exiști
în fiecare dimineață mă trezește icnetul scurt al unui pickamer
îmi ține de urât și nu știu dacă o face din prietenie sau dacă-i plătit
pentru asta