După ore în șir de pictură eram foarte obosit, dar fericit.
/ai mai fost la atelier?
Rareori.
/mi-e dor să-mi spui de atelier, de toate ale tale mi-e dor, de culori, de pînze și pensulele roșiatice.
E multă vegetație la ferestre și eu sunt singur cu tablourile mele și este nemaipomenit de bine și frumos.
/și ce mai pictezi?
Ființe dintr-o specie vecină cu a noastră.
/aici, pe pământ?
Au trăit pe această planetă.
/și acum unde sunt?
La cer.
/pot să le văd, mai vin?
Mă duc eu la ele.
/ei, te duci! Nu te duci nicăieri! Nu ai zis că mergem la mare? Stai, aici, cu mine. Ai înțeles?
De înțeles, am înțeles...
/ce răspuns e ăsta?!
Recunoaște că alt răspuns nu există.
/merg să adun rufele. A plouat toată noaptea și rochiile albe sunt afară.
Rochiile tale miros acum a cer.