ce te faci
când îți strănută fluturii în burtă
iritați de parfumul gros al fetei de la bar
care-ți zâmbește ca un abțibild lipit șui pe un perete
de care nu se reazemă nici măcar un tac de biliard?
tu veniseși cu insectarul tatuat deja prezumtivei îndrăgostiri
la-prima-vedere
ce te faci când abțibildul mai și vorbește, are precise noțiuni de finanțe
puse pe seama prezumtivilor tăi fluturi‚ te simte
după cum îți scoți cămașa
peste pantaloni
mai ceri o bere, aprinzi de la țigara arsă, nefumată, o alta și
le provoci fluturilor o tuse virilă și bonus un sughiț
în timp ce frămânți între degete bancnota de cincizeci și nu pricepi
de ce-s desenate pe ambele părți orice
dar niciodată fluturi
și nici sudoarea depusă-n jobul tău infect unde
ești doar o altfel de versiune a fetei de la bar... ce lehamite, bancnota, desigur
o părăsești pe tejghea și ieși cu sticla în mână, simți nevoia
să-ți vomiți fluturii, evul și lipsa de perspectivă s-ajungă mutra ta
desenată pe o hârtie de zece măcar, numai tu știi cât o muncești...
și ce te faci dacă taman abțibildul acela-i
nevastă-ta...