mi-am petrecut viața printre paranoia
nu eu am vrut să se întâmple astfel
pesemne așa-mi fusese scris
să-mi dau viața pentru un ideal
numele celor care se aflau temporar la cârma morții
nu l-am putut reține și nici faptele lor din cartea vieții
vaietul DE DINCOLO
cântec al surzilor pentru neiubiți
și doamne
ce n-aș fi dat pentru lege
pentru cea mai mare poruncă
fie-mi îngăduit pleonasmul
și hegel
îmbătrânisem și sub ceresc
nu mai puteam să mă explic mie pe mine însumi
prea făcusem față TUTUROR
karl popper antonio gramsci ar fi spus altfel
cât de departe ne aflăm de o societate deschisă
nimeni dintre cei care-mi calcă pragul în toiul amiezii
nu este capabil să moară pentru dreptate
nicidecum pentru o idee
îl revăd pe bunicul meu
roșior la 1916
într-o fotografie-icoană a fratelui meu mai mare
care l-a și mângâiat când s-a întors
să moară acasă între vii
și să scuipe sânge pe haina de paradă militară
după ce românii au cucerit budapesta
bunicul meu cel mai chipeș soldat cavaler roșior
din primul război mondial ale cărui fapte
cum ar fi interpretat george coșbuc
cântecele de vitejie
l-au convins pe străbunicul meu rogoz
și pe alde mocanu emigranți din imperiu
să știe cu cine are de-a face
în caz că paranoia de –atunci
seamăna leit cu paranoia de azi