Doamne
îngăduie să se apropie de Tine cel etern nevindecat
apropierea- în-Lumină a-sinelui –de -sine
este justificarea relativului și a infinitivului lung
moștenit de la strămoși
ei te apără de tot ceea ce este rău
dăruindu-ți permanenta inserție a frumuseții
care crește înghețată-n măduva spinării de copil
epitet al vieții celorlalți
viața cu rest de la masa bogaților
revii din viitorul lor
și te regăsești acolo
mai bogat cu o mulțime de vieți
mai pierdut cu o mulțime de morți
eliberat uneori de aluviunile pe care le-ai tras după tine
sisif mereu pierzător al celor ostenite din belșug
râu mănos inundând terenul sărac și pietros al înălțimilor
și muntele acesta este adânc de mare psihanalizabil
lumea cunoaște însă prea puțini scafandri adevărați
pentru desăvârșirea imaginarului colectiv
de exemplu un cal alb ca spuma laptelui
întrece mecanicul generalei
mulțimi fără de număr de istorici ai ideilor
își încearcă plămânii
respiră adânc până-n prăsele
dacă pronumele interogativ ar fi Supremul
,,o'' câți supuși ar avea