de câte ori mi-ai spus că ispitele ciugulesc
pedigriul conștiintei
se prind în horă suprapun inelul
peste chipul rostogolit al lunii…

așa ni se naște povestea…

în cercul ei clipa stă ghemuită

inelul nu se potrivește …

îl așezi pe creanga gândului
aerul frige poleiala coclește
cuibul de viespi pornește-n exil…

cu inelul înflorit pe degetul mic
primăvara trage să moară
la pieptul tău…

…
de-acum ne vom iubi pe bucăți
astăzi cu mâna care scrie poemul
mâine cu inima asfaltând pelerinaje
peste ani cu ploile acide
din rigolele unui timp vegetal…
îți voi simți pulsul
în scheletul fiecărei iluzii
cum știai tu să le-nsuflețești
cum știai tu să-ți aprinzi țigara
la flacăra lor fără nicio ostentație…