oamenii spuneau că

înecatul trebuie cărat în spinare

cu gura-n jos

să iasă apa și moartea deodată

așa cum au intrat

celui prăbușit de la înălțime

să i se lege brațele cu sfori de jar

pentru că-n unghiul dintre ele

aerul arde

aceluia cu sufletul plecat la plimbare

pe uși secrete

să i se pună-n sâmburii clipei

câteva vise tovarăși de drum

odată ritualul încheiat

înecatul va lua forma valului

ce se sparge de un singur țărm

cel prăbușit va deveni țărână

într-o urnă aruncată

în calea valului îndrăgostit de țărmul lui

numai acela cu sufletul hoinar

se va așeza cuminte pe mal

așteptând din larg

o altă viață pe care

s-o ducă la bun sfârșit.