Roata din față a căruciorului luat de la supermarket, plin cu cele câteva nimicuri care înseamnă toată viața noastră, e ruptă. Din acest motiv avansăm încet și în zig-zag spre acel destin pe care ni l-am desenat în gând și în care nu vom găsi nimic nou. Și totuși azi nu-mi pasă, împing căruciorul fără să mă opresc întrebându-mă ce-o să mâncăm și simt că vara e aproape, vara cu plimbările ei prin poiene și lunci de la margine de oraș, cu măceșe, merișoare și zarzăre minunate. O să mă opresc în plin soare și, cu fața la el, o să strâng pleaopele tare, tare și o să-mi amintesc de pielea ta splendidă pe care o ai sub toate acele zdrențe ce te-au protejat de frigul iernii. Da, foarte curând o să-mi trimit degetele să picteze mângâieri pe pielea și oasele tale iubite. N-avem nimic dar azi, datorită acelei roți rupte, avem emoție și ne avem iar unul pe altul.