de mîine mă mut în hokkaido
aici oamenii se bulucesc în sicrie de parcă ar fi
niște microbuze cu navetiști care trebuie să respecte programul
se moare cu spor de parcă dumnezeu se tocmește la sînge cu zilierii
pentru însămînțatul de primăvară
se moare în draci și eu n-am știut niciodată cum să mă port
dacă nu-mi spune nimeni că e vreun cunoscut
plîng ca neghiobul străinii
n-am știut niciodată ce-ar trebui să spun
nu cred că țărîna-i ușoară pentru că n-a urcat nimeni la suprafață
să spună c-o duce bine
n-a cerut nimeni valeriană pentru un somn liniștit
nu cred că strălucește o lumină fără sfîrșit
ca în celulele din guantanamo bay
și nici că vei sta alături de sfinți
ei au etapă cu chelsea
în schimb cred că dumnezeu e ultimul chef
care face o supă de tăiței
așa de picantă
că-ți scoate din oase
răceala pămîntului