Mihăiță:
- Tăticuțu, văcuța face muuu...
- Da, guriță.
- Și pisica miauuu...
- Da, pitic.
- Tati, da' pinguinul cum face?
- ..... Nu știu.
- Tăticuțu, cred că face ping-ping...

Mihaiță:
- Tăticuțu, de unde vine ploaia?
- De la Doamne-Doamne, pitic.
- Tati, și unde doarme ea?
- ÃŽn nori.
- Tati, îmi prinzi și mie o ploaie?
- Dar ce vrei sa faci tu cu ploaia?
- Să mă joc cu ea.
- Nu cred că pot, pitic.
- Tati, dar îmi prinzi un norișor? Unul mic...
- Păi zboară pe cer, nu ajung la el.
- Da' când îți cresc ție aripi să îmi prinzi. Și mie îmi cresc aripi. Și la toți oamenii le cresc aripi.

Mihaiță (privind pe geamul de la balcon):
- Tati, unde merge autobuzul nr. 8?
- La gară.
- Dar autobuzul nr.7?
- La spital.
- La spital? E bolnav?

Mihăiță:
- Tati, de unde pornești ștergătoarele de parbriz?
- Din maneta asta.
- Tati, de unde faci tiii-tiiiit?
- De aici.
- Tati, poți sa îmi arăți și mie cum faci tiii-tiiit?
- Măi, piticule, lasă vorba, că șoferul trebuie să fie atent, n-are voie să vorbească la volan.
- ....
- Tăticuțu, uite o ploaie pe parbriz, te rog să o ștergi.
- Tăticuțu, te rog sa fii atent să nu lovești mașina din față.
- Cât de atent măi, piticule? La fel cum ai fost tu când ți-ai prins degețelul la căruciorul de la supermarket?
- ...
- Ia spune, piticanie, la fel de atent ca tine când ți-ai prins degețelul?
- Tati, șoferul n-are voie să vorbească la volan.

Mihăiță:
- Tati, îmi faci lapte în biberon?
- Tu mai ești de biberon? ești băiat mare...
- Da' nu sunt mare, sunt mic deja.
- Nu este corect "sunt mic deja". Se spune "sunt încă mic". Și nici nu mai avem lapte praf.
- Da' faci tu o magie și mai găsești.
- Nu știu sa fac magii.
- Da' mami face o magie când o rog...
- Păi, mami e vrăjitoarea în casa asta...
- Care? Vrăjitoarea din povestea cu Albă ca zăpada?
- Da.
- Tati, și tu cine ești?
- Eu sunt prințul
- Ba nu, tati. EU sunt prințul.
- Și eu cine sunt, piticanie?
- Tu ești calul.

Mihăiță:
- Tăticuțu, te rog să îmi ascuți culoarea albastră.
- Þi-o ascut, dar ce vrei să desenezi cu ea?
- Un tunet.

Mihăiță:
- Tătic, sunt supărat...
- De ce, piticule?
- Pentru că m-ai luat de la copii, voiam să mă mai joc.
- Dar e noapte, trebuie să te culci.
- Tati, unde dispare ziua când vine noaptea?
- Merge să se culce. Noaptea, toată lumea merge să se culce.
- Tati, de ce nu dorm oamenii ziua?
- Pentru că ziua au alte treburi de făcut.
- Tati, da' tu de ce mă culci pe mine ziua?
- Pentru că tu ești mic și trebuie să dormi, să crești mare și frumos.
- Tati, da' acuma sunt urât?
- ... măi piticule, gata, lasă vorba și culcă-te. Parcă erai supărat. Mai ești supărat?
- Desigur!

Mihăiță:
- Tăticuțu, unde ai fost?
- La Alba-Iulia, la un festival de umor.
- Și ce mi-ai adus de acolo?
- Un tanc cu telecomandă, uite...
- Tati, da' niște umor de ce nu mi-ai adus? n-ai găsit?

Mihăiță:
- Tati, care sunt elveții?
- În sera asta nu joaca Elveția, și corect se spune - elvețienii...
- Tati, dar când mai joacă elvețienii?
- Nu știu, în altă seară.
- Dar aia în roșu nu sunt elveții?
- Nu, sunt ganezii.
- Tati, dar uite unul în galben, de ce e în galben?
- Ãla e portarul.
- .....
- Gooool, tatiii, goool. A intrat mingea în poartă.
- Așa e, pitic. Au marcat germanii.
- Tati, dar de ce se bat?
- Nu se bat, se bucură, se îmbrățișează că au dat gol.
- Tati, e ca la noi la grădiniță, când se îmbrâncesc copiii.
- ...
- Tati, dar nenea ăla cu haină de ce e nefericit? De ce nu se bucură?
- Ãla e antrenorul echipei care a primit gol și îi pare rău că ia bătaie.
- Dar cine îl bate?!
- ....
- Tati, de ce a pus poștașul mâna pe minge?
- Unde vezi tu poștaș măi, piticule?
- Ãla în galben.
- Ãla e portarul, nu poștașul, piticanie.

- Mihăiță, hai în casă, începe ploaia...
- Ba nu începe.
- Tu nu vezi ce nor e?
- Tati, da' eu aud că nu se aude niciun tunet...
- Uneori plouă și fără să tune.
- Tati, da' cum apare tunetul?
- Când se ciocnesc doi nori.
- Tati, da' norii au motor?
- Nu au, îi plimbă vântul.
- Tati, da' vântul are motor?
- Nu are motor, sunt curenți de aer care se plimbă.
- Tati, vântul nu se vede, nu?
- Nu.
- Dar se aude?
- Se aude, da.
- Tati, vântul nu e ca noaptea.
- Cum adică, piticule?
- Noaptea nu se aude, da' se vede...

Mihăiță:
- Tăticuțu, uite, lebedele acelea au forma cifrei 2.
- Da, pitic.
- Da' de ce au forma cifrei 2? de ce nu au forma cifrei 4?
- ...
- Tătic, uite niște lebede mici..
- Nu sunt lebede, sunt pescăruși.
- Tati, de ce se numesc pescăruși?
- Pentru că pescuiesc.
- Cum să pescuiască? Doar nu au undiță...

Mihăiță:
- Tăticu, uite un vaporaș portocaliu.
- Nu e vaporaș, e geamandura. Ne arată unde este apa adâncă.
- Tăticuțu, uite un val uriaș, să mă ții bine,
- Te țin, piticule, dar ce ai în mână, că mă zgârii pe umăr?
- O piatră magică. Sspocuuuus-spocus!
- O piatră magică? Și unde ai găsit-o?
- Pe plajă. Sspocuuus-spocus!
- Nu se zice spocus-spocus. Se spune hocus-pocus.
- Tati, se spune cum vreau eu.
....
- Piticule, hai afară din apă că ai înghețat.
- Ba nu, stăm mult, mult.
- Păi, ieri mă rugam de tine sa intri în apă și azi nu te mai pot scoate. De ce n-ai vrut să intri în apă ieri?
- Tati, ieri nu aveam piatra magică. Ssspocuuus -spocus!
.....
- Tăticuțu, ne plimbăm și noi cu geamantanul?
- Care geamantan, guriță?
- Ãla portocaliu.
- Aia e geamandura, piticanie...

Mihăiță:
- Tăticuțu, toți oamenii au inimă?
- Da, pitic, toți oamenii.
- Tati, da' inima cum este?
- Este ca o pompă, pompează sângele prin corp.
- Da ' cum merge sângele prin corp?
- Uite, prin vasele astea de sânge, vezi?
- Tati, sunt ca niște furtunașe, nu?
- Da, așa este.
- Tăticuțu, da' oamenii pot trăi fără inimă?
- Nu, guriță, nu pot.
- Tati, da' hoții pot să ne fure inima?
- Cum să ne fure inima, piticule?
- Să intre în burtă și să ne fure inima...
- Nu, nu pot să ne fure inima.
- Tăticu, dar eu am văzut pe cineva care trăiește fără inimă.
- Unde ai văzut tu, piticule, asta?
- La televizor. Era o tanti care cânta că un nene i-a furat inima. Și tanti aia trăia.

Mihăiță:
- Tăticuțu, te rog să-mi cumperi o gogoașă când ajungem la piață.
- Îți cumpăr, piticule.
....
- Tati, uite, este inchis la gogoșerie. De ce este închis?
- Da, guriță, e inchis. Este duminică astăzi și cred că de-asta e închis.
- Tati, dar când deschide?
- Probabil că luni dimineață.
....
- Tatiiii, uite o gogoșerie deschisă. Ia-mi o gogoașă, te rog.
- Da, piticule. Hai să cumpărăm.
- Tăticuțu, dar la gogoșeria asta cum de este deschis? La gogoșeria asta nu este duminică? Este luni?

Mihăiță:
- Tati, ce mititel și drăgălaș este...
- Este, măi piticule, nu-i așa?
- Tăticuțu, și când îl luăm acasă?
- Peste câteva zile, când ne dă voie domnul doctor.
- Tati, dar uite că mai sunt și alții. De ce l-am ales pe acesta?
....

Mihăiță:
- Tăticuțu, unde-i părul lu' pufoșenia asta mică?
- I-a căzut, guriță, așa-i la bebeluși, dar o să-i crească altul.
- Tati, și ție o să-ți crească?...

Mihăiță:
- Tati, sufletul omului se află aici, în inimă?
- Da, măi piticule.
- Tati, da' ce culoare are sufletul?
- Nu știu, nimeni nu știe ce culoare are.
- Tati, eu cred că are culoarea roz.
- Păi, de ce crezi tu asta, măi pitic?
- Pentru că eu am văzut numai inimioare roz...