într-o zi voi face pe mortul(deși știu că tuturor
ne-ar plăcea să fim judecați pentru ceea ce am făcut
nu pentru ceea ce suntem)
voi face pe mortul nu din dorința
de-a mă convinge că vor fi mulți
cei ce vorbesc frumos despre mine
nu din dorința de-a ști cui lipsesc - îmi ajung degetele
de la o mînă -
voi pe face pe mortul pentru că în ascuns asta ne doare
pe toți
să-l vezi pe altul cum trage aer în piept
fără tine

voi lua aceste mîini
făcute să scrie
făcute să închine pahare
să arunce pămînt peste cei ce nu mai sunt
apoi să se arunce în tîmplele altuia urlînd
înțelege-mă
iar celălalt să ridice din umeri ca și cum ar bate din clopot
chemînd umbrele la pomană
le voi desprinde de trup ca pe-o faianță ciobită
le voi trece prin făină și anason
apoi le voi vinde în soho
ca leac
pentru amnezii voluntare

după cum ți-am mai spus
voi face pe mortul
nu pentru că își vor aduce aminte de mine la sărbători
nu pentru că n-aș mai purta nicio vină
și-aș face tot ce-mi trece prin cap - în dragoste și în moarte totu-i permis -
ci pentru că vreau să-nțeleg ce rămîne din mine:
lăstunul ieșit din găoace
sau coaja de ou care-i ține de foame