agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-06-30 | [This text should be read in romana] |
Aceste meditări cuprind perioada din primăvara anului 1974 până în vara anului 2016.
Ele au intrat în cartea intitulată â€Opt puncte de reper : ReflecÈ›ii biobibliografice†Ciobanu, Valerian N-am prea înÈ›eles de ce cartea îmi este prezentată în limba rusă: [book] Печатное издание : монография (însă asta nu prea schimbă mult realitatea, că dacă e în rusă, eu pot să traduc cele câteva cuvinte). Limba: Română, Язык: Румынский Editura, Издательство: Labirint Locul editării - Место издания: ChiÈ™inău Год издания: 2015 ISBN: 978-9975-122-28-3 AÈ™adar, la 5 mai, de ziua presei sovietice pe pagina a patra Valerie Volontir, care între timp a devenit, poate, cel mai bun corespondent voluntar al gazetei „Farul Nistreanâ€, deja student la Facultate, publică în acea pagină trei povestioare mici despre copii È™i pentru copii. Iar eu, (adică umila mea persoană), eram prezent în pagina dată cu niÈ™te „veÈ™ti†din È™coli, despre aceea că băieÈ›ii studiază tractorul È™i alte maÈ™ini agricole, că instructorul I. T. Șerban este un om bun, È™i că profesorul Arhip Cemîrtan, este la fel, iar elevii cei buni sunt: Ana Cemîrtan, Nadea Lefter È™i unul Anghelenici. Semnez V. Ciobanu, elev al È™colii medii din Cobâlea. (Aveam atunci 16 ani). E mult sau puÈ›in? Zic că aveam prea mulÈ›i ani, fiindcă, deja ratasem momentul să devin â€Căpitan la 15 aniâ€, după Jule Verne. AÈ™a, fără să-l È™tiu pe Valeriu Volontir, atunci m-am întâlnit pe pagina ziarului raional din Rezina, RSSM cu ziaristul Valerie Volontir, care va fi mult timp redactor la revista pentru copii È™i adolescenÈ›i la început „Scânteia leninistăâ€, apoi „Noiâ€. De întâlnit ne-am întâlnit, însă parcă prieteni foarte buni aÈ™a È™i n-am devenit. DeÈ™i, este regretabil să afirm aÈ™a. Peste o vreme, la 20 iunie , comunic/vestesc că odată cu atestatul de absolvire a È™colii medii din Cobâlea elevii primesc È™i adeverinÈ›e despre dreptul de a conduce tractorul È™i alt inventar agricol. Au primit adeverinÈ›e un elev cu numele de familie Vieru, altul cu numele de familie Vădănescu, Bădicu, Argatu, Zotea etc. Tot la 20 iulie în „Farul nistrean†semnează o corespondență Serghei Argatu, agronomul È™ef în colhozul din satul natal. După vacanță în septembrie reapare Victor Sofronii, (tot de vreo 16-17 ani). Atunci apar È™i eu în luna august ( pe 20.08.74) vestesc despre cel mai bun zvenou de tutunari cu Miron Bulai, Maria Rotaru, Ecaterina Bulai, Agrepina Ceban. Să înÈ›elegem că Agripina din informaÈ›ia mea de atunci este mama mea! AÈ™a È™i este. Ce pot să mai adaog... Că a mai fost un an – 1975. Anul unui efort substanÈ›ial din partea mea. Efort intelectual, bineînÈ›eles. Am absolvit È™coala medie din Cobâlea È™i vara am susÈ›inut examenele la Facultate, unde am fost înmatriculat împreună cu Viorel Cibotaru, fiul academicianului S. S. Cibotaru, un consătean mult mai în vârstă de-al meu È™i cu fiul scriitorului Gheorghe Malarciuc, pământean, de pe la Japca. Anul dat a trecut, parca ca fulgerul. După care veni următorul an. Nu caut să nominalizez primele informaÈ›ii publicate în ziarul Universității sau în â€Tinerimea Moldoveiâ€, ori acelaÈ™i â€Farul Nistrean.†Ele acum îmi par nesemnificative È™i lipsite de interes. Pentru că, au fost primele probe de condei, deja la Facultate È™i în prima jumătate a primului an, când mai aveam de studiat È™i o limbă latină È™i cu limba franceză È™chiopătam foarte mult pentru că n-o învățasem bine la È™coala medie din satul natal. Iar la Limba Română, slavă Domnului că l-am avut pe academicianul Nicolae Corlăteanu, care tare bine ne mai înÈ›elegea È™i chiar ne erta uneori, pe cei, care nu prea cunoÈ™team/posedam limba literară. Și nici domnia sa nu o numea atunci Limbă Română, ci moldovenească, soră a Limbei Române, limbă înrudită... Anul 1976. Am trecut Nistrul de zeci de ori, dar nu înnotând, ci pe podul de la Sănătăuca, dar È™i prin altă parte, adică pe podul plutitor ce lega RaÈ™covul cu Vadul RaÈ™cov. A fost anul cu o vară frumoasă în orășelul Camenca, de fapt în oraÈ™ul atestat în 1608 la circa 160 km nord de ChiÈ™inău. Am ales acest orășel È™i nu RâbniÈ›a sau Rezina la 35 km depărtare, fiindcă acolo locuia un frate de-al unchiului Nicolae Prigorschi È™i bunica Domnica, unde pe timp de vară am fost cazat. La Camenca pe atunci redactor era V. OliÈ™anschii, iar un frate de-al lui Vladimir Afanasiev - Ion Afanasiev era redactor sau È™ef al radiodifuziunii raionale. Am fost repartizat în secÈ›ia agricolă cu N. GameÈ›kii, un omulean cuminte, dar fără studii profunde la vreo facultate de prestigiu. Era un bun cunoscător al agriculturii, adică era un agronom cu aptitudini de ziarist. Iar eu tânăr sosit după un an de studii la Facultate cu profesori ca Andrei Okorokov, Valentin ClobuÈ›kii È™i alÈ›ii. Apropo, despre Andrei Okorokov am câteva cuvinte în „Ave numele tăuâ€, o â€continuare È™ubredă†a volumului meu „Nume È™i lumeâ€. Iar Camenca era pe atunci un orășel îndepărtat È™i chiar lugubru, însă se subordona ChiÈ™inăului. Am observat că pe stradă întâlneam mulÈ›i oameni grăbiÈ›i, îmbrăcaÈ›i, ca È™i mine, însă care vorbeau o limbă foarte stâlcită. Foloseau niÈ™te regionalizme, un dialect moldovenesc local de care îmi venea să râd. Pentru că spuneau: â€serbe seapa în seaun†și multe alte mostre de acest fel. Mă simÈ›eam chiar din primele zile ca într-un oarecare surghiun. Aproape de baÈ™tină, însă în exil de limba maternă vorbită corect È™i departe de forfota capitalei, fiind înstrăinat de tot ceea ce am avut în primul an la Facultae. Din fericire, totuÈ™i condiÈ›ia aceea de surghiun a fost o favoare a stelei mele ocrotitoare. Datorită aflării mele, acolo, am înÈ›eles cât este de fragilă È›ara mea, mai ales, peste Nistru: la Camenca, la RâbniÈ›a, Grigoriopol. Despre Tiraspol nu mai zic nimic. AÈ™adar, 10 iulie 1976, când zborul cosmic al cosmonauÈ›ilor de la Moscova continua, despre care ziarul raional comunica în prima pagină cu fotografiile lor, eu pe pagina a patra a ziarului raional „Nistru†din raionul Camenca, am venit cu un Monument al Naturii, cu o foto de autor È™i cu un mic text despre stejarul din Cobâlea, unde a poposit pe vremuri Ștefan cel Mare. Stejaul este „mândria satului†și aÈ™a mai departe. ÃŽntre timp zborul staÈ›iei „Salut 5†continua. ÃŽn numărul următor am apărut È™i eu pe prima pagină cu o informaÈ›ie despre combainerii din raionul Camenca. Apoi în altul cu un interviu din colhozul „Pravdaâ€, satul Vadul RaÈ™cov. (17 iulie). Intervievatul era Pavel Gheorghe Dobrovolschi, agronomul-È™ef. Nu-mi prea plăceau interviurile încă de la început, însă n-aveam ce face. Trebuia să practic È™i acest gen. Astăzi am pierdut È™irul interviurilor cărora le-am căzut victimă, de-a lungul anilor. Am mai avut È™i diferite informaÈ›ii scurte din Sănătăuca, Cunicea, Japca. Despre un „record†al unui combainer pe nume Ivan Fornea din colhozul „Dnestr†am scris cu mult entuziasm. De, eram la prima mea stagiere ziaristică la ziarul „Nistruâ€. Din paginile raionalului „Nistru†se desprindeau diferite nume de familii: un A. Gavriliță, era deputat al Sovietului Suprem al RSSM, cavaler al Ordinului Drapelul RoÈ™u de Muncă, din satul Vadul RaÈ™cov, pare-se, alt nume de famile Zănoagă era de la cultura raionului. ÃŽn luna dată am semnat È™i cu pseudonime ca V. Nistreanu, V. Stejăreanu sau Stejaru... Dintre multe texte mici poate că doar o încercare de schiță la portret merită atenÈ›ie. Era intitulată „Dragostea de profesie†(29.07.76). Era o istorioară despre Ana M. Ștonda scrisă de V. Ciobanu, student la Universitatea de Stat din ChiÈ™inău. AÈ™a semnam atunci în 1976, la Camenca, care avea È™i o gară auto, un parc frumos, un sanatoriu tot „Nistruâ€. De acolo a pornit Ion Șpac, născut 11 martie 1930, Om Emerit din Republica Moldova, unul dintre bibliografii de frunte din RM. A se vedea „Din lutul iubiriiâ€, Editura „Pontosâ€, 2007, paginile 28-29 „Singur în Valea Adîncăâ€. N-am suflat nici un cuvinÈ›el despre prima dragoste din Camenca, È™i (nu din tei), ci de pe malul râuleÈ›ului Camenca, ce curgea năvalnic ca un pârău de munte. DeÈ™i, se merita. Ea era din Cotul Nistrului, un sătuc de mai la vale de Japca È™i din care, de sus, de lângă biserică, se deschide o minunată panoramă asupra satelor Podoima È™i PodoimiÈ›a, de unde a venit È™i dl Vasile Mazepa, fostul meu È™efuÈ™or de la televiziunea moldovenească, fire poetică, dar care nu s-a afiÈ™at plenar, atât timp cât a muncit, sau mai bine zis, cât a robit la televiziune. IeÈ™it deja la prnsie È™i ajuns la o vârstă onorabilă, dumnealui È™i-a scris cartea despre vatra strămoÈ™ească de la apa Nistrului: â€Istoria satelor Podoima - PodoimiÈ›aâ€, ChiÈ™inău, 2014. Am citit-o cu drag, pentru că, de facto, sunt satele din vremea studenÈ›iei mele. ÃŽn ele am poposit, le-am traversat de multe ori È™i am urcat dealul înalt de sus, unde se află Stânca RoÈ™ie, de unde am admirat ca în palmă, o bună parte a panoramei satelor date până la Camenca. Peste Nistru deja e Japca, Sănătăuca È™i Cot. Adică, Cotul Nistrului, un sătuc mai mic, dar tot atât de pitoresc, ca cele mari din valea Nistrului. Până a-l cunoaÈ™te pe Vasile Mazepa l-am cunoscut pe Ion Iachimov de la RedacÈ›ia literară a televiziunii, unde am avut o stagiere de vreo lună È™i jumătate È™i în colectivul căreia am dorit să rămân să muncesc, dar n-a fost aÈ™a cum am vrut eu. Apropo de Petru Cărare. ÃŽl cunoÈ™team, îl citeam din anii 1975-76. ÃŽnsă l-am avut ca invitat abia în anul 2001 pe scena Casei Armatei... Printre altele, dumnealui a mărturisit: â€... eram Om înainte de a fi scriitor È™i în aceasta constă rostul vieÈ›ii meleâ€. Am cunoscut È™i RedacÈ›ia de informaÈ›ii, de la care am evadat (am plecat) imediat în Leningrad pentru vreo două săptămâni pare-se. La Aurica. A se vedea „Nume È™i lumeâ€, paginile 32, 33, 34... De acolo am adus imagini foto făcute pe Neva È™i din oraÈ™ul vechi Novgorod. ÃŽnsă până a ajunge în Novgorod, la morile lui de vânt, să mai zăbovim puÈ›in pe malul Nistrului la „Farul nistreanâ€, în anul 1977. Anume atunci s-a întâmplat ceea ce am descris în „Nume È™i lumeâ€. Cu fata de pe malul Nistrului toată vraja s-a terminat, iar cu Aurica Botezatu de pe malurile Nevei abia s-a început. TotuÈ™i tot începutul are un sfârÈ™it. Aripile avionului m-au purtat peste un timp de pe malurile Nevei spre malurile unui râu din Lituania, spre Vinius È™i Caunas. Ei, dar asta este, deja altă poveste despre care Mihai Cimpoi nu va scrie niciodată în istoria literaturii româneÈ™ti din Basarabia. Pentru că povestea mea nu are nici o legătură cu Paul Goma sau cu alÈ›i literaÈ›i, pe care i-am cunoscut È™i eu în anumite împrejurări. Am observat că atunci când eu lipseam din paginile „Farului nistreanâ€, pe ele a apărut Iulia Argatu, alÈ›i cobâleni de-ai mei. De pildă Serghei Argatu, preÈ™edinte al unui grup de control norodnic din colhoz scriea despre rolul mobilizator al exemplului personal. (28. 07. Pagina 2), iar Iulia Argatu, fiica dumnealui, afirma că este bine în vacanță la tabăra „Stejărelul†din Cobâlea. (26. 07. 77, p.4). Mă regăsesc È™i eu la È™antierele raionului unde „Cresc blocurile viitoarei fabrici†cu două fotografii de autor. Studentul de la Universitatea din ChiÈ™inău, adică eu, face reportaj despre studenÈ›ii de la Politehnică, azi Universitatea Tehnică. BăeÈ›ii de la o facultate, probabil de construcÈ›ii, munceau pe È™antier în acea vreme. O altă absolventă a unei È™coli din raion – Lorina Bălteanu publica în „Farul nistrean†o poezie primăvăratică, sau tomnatică de îndrăgostită. Iar eu în august, (25.08. 77) tot despre tutunari È™i tot despre oameni din colhozul „Tkacenkoâ€, însă semnam cu pseudonimul Kobîleanschi. Mai afirmam că „Livezile-s bogateâ€, doldora de mere. Tot pe paginile raionalului apare È™i unul Borodaev, care va deveni student la Facultatea de ziaristică în grupul cu studiere în limba rusă pe care a deschis-o A. Z. Okorokov. Cel trimis de Moscova pentru noi. Cel născut la Tula È™i care măcar s-a dus să moară acasă, adică în locurile natale, nu ca alÈ›ii, care au împlut cimitirul central cu nume È™i rude de ale lor: Voronini, Ivanovi, Bodiu sau Badalov etc., etc. Eu l-am mai adus pe pagina a patra pe Grigore Galbur, director al casei de cultură din Cobâlea, fostul meu învățător. (27. 08.77). „Eroii lui pozitivi†erau P. Ababii, directorul È™colii medii, Gheorghe Măciucă, Mina Dragomir, preÈ™edintele colhozului. Apoi la 10 septembrie È™i M. Dragomir anunÈ›a că va fi strânsă toată sfecla cu combainele. ÃŽn aceste zile eu nu mai urmăream ce fac colegii mei din Rezina, fiindcă mă întorsesem deja la studii la Facultate È™i nu mai aveam cum să pătrund în toate problemele satului, deÈ™i pomeneam încă în pagina a patra despre plaiul natal cu locuri pitoreÈ™ti È™i istorice. (F.N., 15. 09. 1977). Ziarul „Farul nistrean†publica È™i un fotoreportaj despre blocurile noi ale sanatoriului „Nistru†de la Camenca. (11. Octombrie, 77), iar Iulia Argatu despre È™coala natală, despre profesoara Zina Anghelnici, elevele Svetlana Măciucă, Angela Argatu... (18 octombtie, 77). Era activ pe paginile „Farului†și Tudor Þopa. El avea o pagină întreagă despre „Cetățile de focâ€. (10.12.77). La 5 mai a acestui an Iulia Argatu mi-a continuat tema în „Farul nistreanâ€. De, era o continuitate, care n-a fost dusă până la capăt. Sau, mai degrabă, tema nici n-a fost începută cum se cuvine. Fiindcă după ce lecturezi primul volum din trilogia memoriilor lui Gabriel Garcia Marquez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1982, observi că în anii 70 – 80 noi nu făceam ziaristică nici cât un bob de grâu, aÈ™a cum a practicat dânsul până la 1954-55. ÃŽn anul 1978 am fost aproape două luni de vară la televiziunea R.S.S.M. La practica de vară, cum spuneam noi. Munca telejurnaliÈ™tilor de la noi se reducea la â€Ã®n a prezenta realitatea aÈ™a cum le-o cerea partidul comunistâ€. AÈ™a stăteau lucrurile, când după prima zi de practică la televiziune, am vorbit seara la telefon cu Aurica Botezat, o tânără din oraÈ™ul Leningrad, pe care o cunoscusem vara trecută la Cobâlea. Ea a stat la È›ară la bunicul È™i bunica ei pe linie paternă, iar eu veneam des de la Rezina la Cobâlea, unde mă iniÈ›iam în ale ziaristicii sovietice la ziarul raional â€Farul Nistreanâ€. Ea mi-a reproÈ™at că pierd o frumoasă ocazie să văd nopÈ›ile albe È™i cum se deschid podurile peste Neva. DeÈ™i eram un student sărac È™i mai aveam pe deasupra È™i o timiditate de pitpalac, am răbufnit ca un vulcan. Am dat dracului redacÈ›ia de informaÈ›ie radio È™i televiziune È™i am mers la aeroport. Am procurat un bilet la avion È™i am sunat la Leningrad. â€La ora 19 ajung la aeroportul Pulkovo.†Însă din cauza unor defecÈ›iuni tehnice, sau din cauza amânării zborului pe ruta ChiÈ™inău - Leningrad, am ajuns pe malurile Nevei abia după ora două de noapte. ÃŽn plină noapte albă! Acolo am făcut o mulÈ›ime de fotografii color, o rarietate pentru acele vremuri È™i am mers într-o zi cu Aurica la Novgorod, un oraÈ™ vechi rusesc, în care am văzut tot ce ne-a arătat ghidul grupului de excursioniÈ™ti pentru o zi de duminică. Câteva fotografii au ajuns pe o pagină a revistei â€Moldovaâ€, fără de prea multe comentarii, deÈ™i ar fi fost bine să fac un reportaj frumos, însă din prea multă modestie, m-am mulÈ›umit doar de puÈ›inul pe care l-am realizat. Să fi avut curajul lui Gabriel Garcia Marques! Poate peste ani culegeam È™i eu măcar niÈ™te lauri, dacă nu È™i premii de valoare... Fiindcă, dumnealui considera reportajul, genul strălucit al celei mai frumoase profesii de pe lume. AÈ™a, pare-se, consideram È™i eu până nu demult. ÃŽn anul următor, sau mai bine zis, în anul 1979, pentru început, am publicat o pagină cu imagini fotografice în revista â€Moldovaâ€. A fost ceva, care poate astăzu nu mai contează, pentru că a fost demult. Revista „Moldova†o prezenta È™i pe Lorina Bălteanu, care era inclusă în culegerea „Dintre sute de catargeâ€. ÃŽnsă numărul 2 al revistei date totuÈ™i “era al meuâ€. Pe copertă - o vânzătoare simpatică - Nelea IvaÈ™ov în straie moldoveneÈ™ti, iar la rubrica fotografiază amatorii eu aveam cinci studii fotografice de prin Valea Morilor, adică de la lacul de acolo, o fotografie din Cobâlea - un pârâiaÈ™ înzăpezit, dar care susura È™i alte imagini. Notez că fotografile au fost alese la sugestia publicistului È™i scriitorului Alexandru Gromov, care semna pe alte pagini teme majore. Pe o pagină apărea Lora Rucan cu o proză scurtă, Ion Cuzuioc, medic, Iulian Caranfil interpret de muzică, Ludmila Furdui, pictoriÈ›a. ToÈ›i viitorii mei buni cunoscuÈ›i, mai ales Ion Cuzuioc È™i Iulian Caranfil, despre care voi face un portret în vreun viitor volum cu „numeâ€. Pentru că tema n-a fost epuizată în anii 2008-2010. Ea rămâne încă a fi foarte bine valorificată, exploatată È™i iar valorificatată. ÃŽn 1979 văd în nr.3. al revistei „Moldova†prezenÈ›a lui Valeriu Volontir È™i Simion Ghimpu, în preajma primei cărÈ›i. Era È™i unul Nicolae Popa, poet È™i el ca È™i Bucov, Leond Corneanu, Ion Bolduma. Despre afluentul Prutului - DraghiÈ™te È™i un strigăt al naturii prin Cartea RoÈ™ie relata Anatol Gujel, iar Georgeta FocÈ™a... Da oare nu era ea acea abiturientă, care mi-a picat în caleа mea la examenul în scris de la Școala de Pictură „Ilia Repin†din ChiÈ™inău? Căci a fost È™i un aÈ™a moment după care am întors carul de la pictură È™i desen spre ziaristică. Oare, am procedat corect în acele vremuri? Când mă gândesc la toate â€realizările mele destul de modesteâ€, poate era mai indicat ca să urmez pictura sau silvicultura? Mai notez că din anul respectiv Nicoale Roibu (fostul meu coleg din grupul al IV-lea), a început să scrie pentru revistă un fel de prezentări ale artiÈ™tilor. Nu erau niÈ™te portrete literare, ci un fel de două feluri, ca la moldoveni. A scris despre Anastasia Lazariuc. Părea un lucru de pionerat. Pentru că la ordinea de zi erau cronicile de la Rezina de la construcÈ›ia fabricii de ciment È™i alte teme „importatnte†pentru acea vreme. Iar eu aveam o aventură lituaniană.TotuÈ™i în revista „Moldova†era loc È™i pentru Nicolae Dabija cu puncte de vedere: Cartea noastră cea de toate zilele. Avea loc revista È™i pentru Valeriu Turea cu secveenÈ›e din Atena. Ce păcat că eu n-am insitat cu secvenÈ›ele mele din Lituania! Din Vilnius, încă de atunci... Am pierdut clipa, momentul È™i nu l-am mai prins nici în 2013, toamna la Vilnius. ÃŽn schimb a frunctificat momentul din plin Iurie Leancă, prim-ministrul republicii Moldova, „neam†și acesta, căsătorit cu Aida Prigorschi, Aida tantei Tanea È™i a lui nenea Nicolae Prigorschi, născut la Camenca, pe malul Nistrului. Iurile Leancă pentru mine s-a dovedit a fi o persoană foarte distanÈ›ată, poate chiar È™i foarte indiferentă, un carierist care până la urmă a călcat în stăchini pentru a se duce încet-încet, păstrându-È™i o anumită bogăție acumulată È™i o popularitate care cu timpul îi va scădea până la cota zero. Nr. 8 al revistei mi-a rămas în memorie cu Alexandru Gromov, iarăși cu Valeriu Turea, cu Victor Teleucă, Octavian Teleorman È™i Alexandru RoÈ™u. Nr.9 – Anatol Gujel despre satul Socola: stânca Mărioarei. Nr.9. foarte groaznic, fiindcă pe coperta întâi era monumentul agresiv al lui Alexandru Suvoriv. Ne avertiza, ne sugera, fiÈ›i atenÈ›i pentrucă ceva peste ani va urma... ÃŽn interiorul revistei publicau poezii È™i proză: Ion Vatamanu, Ion Bradu, iar „țara mea†era deja al lui Igor Zenin È™i începea de la CarpaÈ›i până la Sahalin. Ce păcat că eu, totuÈ™i, n-am plecat pe insula Sahalin, pe insulele Curile, căci am avut È™anse de două ori. Răsfoiesc Nr. 9 care era mai tolerant, fiindcă pe copertă era chipul unei actriÈ›e – Svetlana Toma, pare-se, iar în interior era ceva despre Nina Crulicovschi, interpreta, È™i ceva din creaÈ›ia Claudiei Partole, È™i abia în ultimul număr – Eugen Doga, compozitorul È™i Ion Cuzuioc în preajma primei cărÈ›i. ANUL 1980. A fost anul venirii mele la televiziune È™i a plecării de la Facultate, pentru că am absolvit-o. Dar să mai zăbovim pe paginile revistei â€Moldova†din anul 1980. „Þara mea†era... Carelia. Despre ea prezenta un repotaj fotografic un jurist din ChiÈ™inău. Nume cunoscute azi: Ion Iachim, Marcela Mardare cu „Legenda pietrelor†și Gheorge Budeanu cu „Fug caii†Gică Budeanu făcea È™i poezie, Nicoale, sau Coliță Roibu scria despre Veronica Mihai, iar Valerie Volontir cobora sub pământ, într-o peÈ™teră din Nordul Moldovei împreună cu geografa, cercetătoarrea Vera Verina. Nu întâmplător È™i persoanjele mele din cartea â€Fulgere în tunelâ€, (2012) au coborât tot în tunel. Iar rubrica„Þara mea†din numărul doi, adică din luna februarie, era deja a mea. AÈ™a era intitulată o rubrică din revista „Moldova†acelor ani. Atunci eu prezentam un reportaj din oraÈ™ul rusesc Novgorod, despre muzeul sub cerul liber al FederaÈ›iei Ruse cu cremlinul lui, cu o catedrală Sf. Sofia, dar nu ca cea din Constantinopol. Mai făceam referinÈ›e È™i la niÈ™te monumente sovietice È™i la o moară de vânt. DE PARCà NOI ÃŽN MOLDOVA N-AM AVUT SUTE DE MORI DE VÂNT! Apropo, pare-se nu prea tare m-am avântat să lupt cu morile de vânt, ca Dumitru Matcovschi, bunăoară, care se confesa că Andrei Lupan este nedreptățit. „A fost cel mai mare bărbat al vremii sale, basarabean până-n măduva oaselor. A meritat un loc pe aleea clasicilor. Singurul dintre mohicani. Aleea clasicilor este opera lui.†(Dumitru Matcovschi, Amarele confesiuni, 2011). Iar revista Moldova de atunci mă prezenata: Valeriu Ciobanu, student la Universitatea de Stat din ChiÈ™inău. ÃŽn februarie 1980 adevărat, eram student în anul V. Și Nicolae Roibu era, însă el avea rubrica lui în care îl prezenta pe artistul Ștefan Petrache. Apărea în revistă È™i tânărul Emilian Galaicu-Păun cu trei poezii. Premiile revistei Moldova pentru anul care a trecut, 1979 au revenit lui Nicolae PogolÈ™a, Gheorghe Vodă, Valerie Volontir, pentru foto È™i lui Dumitru Coval, pentru reportajele sportive. Se contura ceva. ÃŽn nr. 3 Ciumaiul era faima noastră, iar „țara mea†era a fotogarfului M. Potârniche, apoi în nr. 5 Mihai Roadedeal era unul în „Dintre sute de catargeâ€. Nu găsesc de cuviință să trec în revistă toate numerele din anul 1980. Notez doar ceea ce mi-a atras atenÈ›ia mea peste ani: impunătoarea casă de cultură din satul Vadul RaÈ™cov, un concurs olimpic la care unul dintre participanÈ›i era consăteanul meu Vladimir Onilă. Da oare unde este el acum? Nicolae Roibu despre Larisa Arseni din satul Manta de la Sud, iar JOC-ul cu Vladimir Curbet. Apoi era È™i Dumitru Coval, profesorul nostru de la Olimpiada de vară din Moscova. Notez astăzi că am ratat momentul cu fotografia în culori la revista Moldova. A fost o È™ansă, însă alte vise, alte griji, m-au abătut din cale. Poate că È™i da! Pentru că am avut aventura lituaniană. ÃŽnsă revin la momentul angajării mele la televiziune. Faptul n-a fost unul întâmplător. Am fost repartizat acolo de la Facultate. Asta după ce am avut o colaborare fructuoasă cu redacÈ›ia literată a televiziunii, după ce am scris o teză despre mijloacele artistice de exprimare în televiziune etc. Dar, mijloacele artistice atunci puÈ›in contau. Mai importantă era propaganda, deaceea de la 8 octombrie 1980 am fost angajat redactor al RedacÈ›iei de propagandă a televiziunii, ca tânăr specialist sosit de la Faculate, conform repartizării din Universitatea de Stat din ChiÈ™inău cu toată titulatura ei de atunci. Cu trecerea anilor am sesizat că din toate acestea n-a ieÈ™it nimic deosebit. Mi-au dat o cameră în căminul radioteleviziunii, ca È™i NataÈ™ei, sosite din Odesa, pe care am cunoscut-o, ea fiind asistent de regizor. ÃŽn acealaÈ™ cămin mai locuiau: Mariana Bahnaru, crainic la radio, astăzi artistă a poporului, Tudor Cojocaru, crainic radio, (care a decedat prea devreme), Tutor Comendant, operator de cinema, Nicu Butnaru, un foarte bun jurnalist È™i mulÈ›i alÈ›ii. Anul 1981. Televiziune È™i iar televiziune, însă puÈ›ină satisfacÈ™ie sufletească. Deaceea căutam „potcoave de cai morÈ›i†la Sanct Petersburg, adică la Leningrad È™i aveam intenÈ›ia să plec pe insula Sahalin, la o gazetă din oraÈ™ul Nevelsk. Apropo visul acela cu o scrisoare în care eram anunÈ›at: „Vino la Nevelsk, te aÈ™teptăm. Semna redacrorul È™ef È™i încă cineva din adminiastarÈ›ia oraÈ™ului. Peste ani (în 1992-93) în comunitatea bahai apare de pe acele meleaguri o tânără de 14-15 ani (o japoneză înaltă) de pe insula Sahalin pe care ajung să o cunosc. Ludmila Botezatu, o fostă profesoară de limba engleză È™i franceză, membră a consiliului naÈ›ional al comunității bahai din republica Moldova, mă înÈ›elege È™i chiar aranjează ca eu să plec spre Sahalin È™i Curile. Ori, cu alte cuvinte, eram cât pe ce să-mi realizez visul în acea perioadă, însă o dependență oarbă de o Ană din orășelul Râșcani îmi spulberă È™ansa pe care mi-a oferit-o pare-se chiar Cel de Sus. Peste o vreme, vai, cât de mult am regretat! Deaceea, probabil, am inventat personajul literar o japoneză, care s-a împrietenit cu LetiÈ›ia Leu È™i au zburat împreună cu farfuria zburătoare la stejarul de la Cobâlea È™i acasă la Dumitru Matcovschi. Dar aceasta, deja într-o povestire fantastică, de ficÈ›iune... ÃŽnsă realitatea de odinioară a fost alta. ÃŽmi plăcea sau nu prea, oglindeam, discutam despre idealurile acelor ani. Și nici nu observam cum totul se clatină... Chiar de la începutul anului aveam un ciclu de emisiuni axate pe hotărările congresului al XXVI-lea al PCUS în colaborare cu niÈ™te exponenÈ›i ai ideologiei partidului. Spre exemplu la 24 martie 1981 am avut o convorbire, mai mult monolog decât... cu Ilie Blaj, doctor în È™tiinÈ›e economice. La opt aprilie de asemenea convorbiri cu I. D. Blaj, la 21.04.81 convorbiri cu A. A. Zavtur, membru corespondent al Academiei de ȘtiinÈ›e a RSSM. ÃŽn acest ciclu s-a înscris oarecum bine È™i Nicolae PogolÈ™a, candidat în È™tiinÈ›e filozofice. (28.04. 81). ÃŽn luna iunie din nou în cadru îl aveam pe Ilie Blaj, apoi È™i pe alÈ›ii. Emisiunile nu erau prea interesante, însă promovau ideile partidului despre socialism, internaÈ›ionalizm etc., etc. Și erau necesare regimului. L-am invitat la una din emisiunile ciclului È™i pe Pavel Barbalat, pe atunci locÈ›iitorul ministrului justiÈ›iei din RSSM. Alt ciclu de emisiuni asemănătoare era intitulat pare-se CunoÈ™tinÈ›ele sunt arma È™i forÈ›a noastră sau (pare-se că avea altă denumire haioasă în care în prim-plan era arma!). Aveam aproape aceeaÈ™i autori, care vorbeau despre pământ, despre potenÈ›ialul uman È™i multe altele. Vasile Mazepa ducea la Erevan niÈ™te emisiuni în limba rusă despre Moldova, iar noi îl ajutam pe un jurnalist din Armenia să facă propriile filmări, selectări din filme documentare despre realitatea noastră. I-am ajutat nu numai pe armeni, ci È™i pe telejurnaliÈ™tii din Uzbekistaan ca să adune un material factologic È™i documentar despre realitățile de la noi din È›ară. Atunci am avut È™i primele contacte bune cu oameni din Bugeak, adică cu găgăuzii. De atunci îl cunosc pe Todur Zanet, È™i pe scriitorul de origine bulgară Nico Stoianov È™i pe mai bătrânul Vâcanov. Pe la unele evenimente de la Uniunea Scriitorilor mă văd doar cu Tudor, care la început a fost Fiodor, apoi Tudor È™i abia acum este Todur Zanet, poet care scrie în limba găgăuză. Anul 1982. Tot la televiziune în redacÈ›ia de propagandă È™i din când în când în vreun ziar republican al vremii: „ViaÈ›a satuluiâ€, â€Tinerimea†de odinioară cu Victor Dumbrăveanu, â€ChipăruÈ™ul†cu Ion Diviza, pe care Mihai Cimpoi l-a găsit la polul inteligenÈ›ei rafinate, născut la 7 februarie 1955 la Stolniceni-LăpuÈ™na, în timp ce eu m-am născut la 2 februarie 1958 la Cobâlea, unde nu se auzise încă nici un cuvânt despre Joyce, irlandezul născut È™i el, tot la 2 februarie, însă în anul1882, care, ar fi fost, de-o seamă cu unul dintre bunicii mei... Programele TV din acest an ar putea vărsa mai multă lumină, însă le trec cu vederea, pentru că în ele erau prea multe lucruri caraghioase în zilele noastre cu tot felul de aniversări a formării URSS, cu exagerata prietenie dintre popoare care, deÈ™i era promovată se clătina È™i ea ca È™i întreg sistemul. DeÈ™i, să fim sinceri, nu prea se vedea cu ochiul liber È™i nu fiecare om sesiza ce se întâmplă întradevăr în necuprinsa È›ară - URSS. Aici aÈ™i vrea să fiu de acord cu autorul capodoperei Un veac desingurătate, care a scris: â€ViaÈ›a nu este cea pe care ai trăit-o, ci aceea pe care È›i-o aminteÈ™ti È™i cum È›i-o aminteÈ™ti spre a o povestiâ€. ÃŽn anul 1983 eu sunt tot acolo, la TV moldovenească, cu Vasile Mazepa, cu Nicolae Dergaci, care È™i-a glorificat satul natal Hlina într-o monografie demnă de invidiat, cu Petru CraveÈ›, Tatiana Plucci, din satul Dolna unde a ajuns È™i A. S. Puskin. Lista poate fi continuată cu numele lui Gheorghe Berbecaru, care era redactor-È™ef. Mai aveam un coleg - Constantin Ciobanu, originar din Bulboaca, Anenii Noi, Orest Melnic, Sergiu Mârzenco È™i alÈ›ii. ÃŽnsă, într-un fel eram rupt de presa scrisă. Aceasta o simÈ›eam È™i ruptura respectivă nu-mi dădea pace. Ba chiar nu-mi convenea deloc, însă aÈ™a cum aveam È™i alte probleme, toleram situaÈ›ia, răbdam. Ce fel de emisiuni realizam? Un moment, dacă îngăduiÈ›i È™i vă mărturisesc. Doar un moment! Am stat È™i am mai cântărit toate argumentele pro È™i contra È™i am renunÈ›at. Emisinile erau asemănătoare, propagandistice, chiar dacă mai strecuram È™i puÈ›ină lirică în vre-un crochiu sau reportaj despre vreun sat sau despre vreun om vrednic din republica sovietică È™i socialistă. Anul 1984. Iată că în acest an săptămânalul „Literatura È™i arta†îmi găzduieÈ™te un prim eseu de-al meu despre satul natal intitulat „Vestigii seculare la Cobâlneaâ€, pagina 7. Peste un timp în „Moldova socialistă†din 12 aprilie 1991 apare încă o relatare: „Cobîlea – vetre strămoÈ™eÈ™tiâ€. Iar în anul 2006 cartea „Cobâlea, izvoare de luminăâ€, care merită să fie reeditată È™i completată cu pagini noi, cu oameni È™i destine care au fost trecute cu vederea, sau n-au încăput, din anumite considerente. ÃŽn 1984 aveam 26 de ani È™i eram umăr la umăr cu Nicolae Dergaci, cu regizorii TV Anatolii Ignatenco, Tamara Cibotari, Tamara EÈ™anu, Nina Lozovanu etc. Nimic părea că nu mă poate sustrage de la munca mea de jurnalist, fie È™i la o televiziune, care nu era destul de performantă È™i interesantă. Pe atunci ea era unica televiziune din republică È™i era privită de toată lumea. Alteceva era că, ea a fost amestecată cu programele televiziunii centrale de la Moscova, unde am fost de câteva ori, însă n-am avut acces la procesul de creaÈ›ie de acolo. M-am întâlnit cu mulÈ›i jurnaliÈ™ti, cu crainicul Igor Kirilov, pe atunci artist emerit, doar pe la spectacolele teatrelor din capitala URSS È™i la casa de odihnă a Companiei de Stat pentru radio È™i televiziune a URSS. La acea casă de odihnă i-am cunoscut È™i pe alÈ›i telejurnaliÈ™ti de la Moscova, care deÈ™i erau văzuÈ›i de milioane de telespectatori, nu se considerau vedete, ca cei de astăzi de la televiziunile mici din Moldova. Acolo, la Ostankino, va străluci È™i Larisa VerbiÈ›ki, o altă colegă a mea de la televiziunea moldovenaescă, care s-a afirmat plenar la televiziunea Uniunii Sovietice, apoi È™i a FederaÈ›iei Ruse. 1985. Dacă e să arunc o privire în cea mai socialistă publicaÈ›ie de atunci, de televiziune È™i radio nu mai spun nimic, fiindcă eram acolo È™i cunoÈ™team situaÈ›ia, apoi anul începe cu un congres al tinerilor. Ba nu, cu o plenară solemnă a comsomolului din Moldova care au depus flori la monumentul lui Lenin. Tot atunci pentru merite pe tărâmul dezvoltării literaturii sovietice moldoveneÈ™ti scriitorul, poetul Valentin RoÈ™ca a fost decorat cu o Diplomă de Onoare a Prezidiumului Sovietului Suprem al RSS MoldoveneÈ™ti. Era la 60 de ani de la naÈ™terea poetului, nota Alexandru NegriÈ™ pe atunci un poet mai puÈ›in cunoscut. Era È™i anul final al cincinalului al XI-lea, după cum titra cotidianul dat. Naistul Vasile Iovu era „de versul naiului vrăjitâ€, 13 ianuarie, iar eu, probabil citeam adresarea lui Constantin Cernenco către cititorii polonezi... (15 ianuarie) È™i Mitul Eminescu, semnat de Leonida Lari. La 25 ianuarie „Moldova socialistă†găzduieÈ™te o corespondență despre atitudinea formală a preÈ™edintelui colhozului „Kirov†A. Kubasov din raionul CimiÈ™lia. Aveam pe atunci o „rudă paparudă†în satul FetiÈ›a, CimiÈ™lia, care era cam tot de acolo, de lângă Gura-Galbenei. Notam că lasă de dorit munca cu tineretul, că sunt o serie de neajunsuri constatate cu ajutorul controlului norodnic etc., etc. Aveam atunci tangeÈ›e cu controlul... Și mergeam spre 24 februarie, spre ziua alegerilor. Unor alegeri echitabile, sovietice... ÃŽn ziua de 2 februarie Constantin Cernenco răspundea la niÈ™te întrebări ale unui corespondent a companiei americane, iar cotidianul „Moldova socilaistă†pe o întreagă pagină 3 marca 100 de ani de la naÈ™terea lui M. V. Frunze. Totodată nu era lipsă candidatul poporului Vladimir Curbet în mijlocul artiÈ™tilor ansamblului „Jocâ€. La 12 februarie Vasile Nastasiu îl omagia pe poetul Petru Cărare, iar la 14 februarie Spiridon Vangheli, laureat al Premiului de Stat al RSS MoldoveneÈ™ti consemna 50 de ani de la naÈ™terea poetului Grigore Vieru. Iar Vasile Trofăilă înÈ™ira cuvinte de laudă despre comuniÈ™ti. (MS. 19 februarie). Și Arhip Cibotaru rotungea 50 de ani. El era comparat „aidoma stejarului viguros†de către Pavel Ababii, preÈ™edintele comitetului executiv al sovietului sătesc Cobâlnea, ȘoldăneÈ™ti. „ Aidoma stejarului viguros, poetul își vrea poezia cu rădăcinile împletite adânc în solul Patriei. Ne bucură legătura strânsă a operei sale cu satul natal È™i oamenii lui,†nota atunci domnul Pavel Ababii, care de altfel era un om bun, un filolog È™i istoric de profesie. Dar, a trecut È™i 24 februarie. Alegerile în sovietul suprem al URSS, FederaÈ›iei Ruse È™i în sovietele locale au rămas în urmă. Cu ocazia lor (alegerilor) am făcut È™i eu vreo câteva schiÈ›e de portret la televiziune. Despre niÈ™te candidaÈ›i. Doream, probabil ca să vină, în sfârÈ™it, È™i primăvara! Numai se sfârÈ™eÈ™te Festivalul „MărÈ›iÈ™or- 85†că vine vestea de la Moscova precum că începe perioada lui Mihail Gorbaciov. El a interzis alcoolul pentru un popor care niciodata nu s-a trezit din betie cronica. El a initiat restructurarea. Iar eu... Constatam doar ce ne-a adus din primele zile de martie primăvara anul 1985. Poporul care nu s-a trezit din betie, chipurile l-a deplâns pe Constantin Cernenco. La noi, la Chisinau in acel an poetul Liviu Damian împlinea doar 50 de ani. La 16 martie despre creaÈ›ia lui: Ion C. Ciobanu, H. Corbu. I. Popovici È™i alÈ›ii. Nu a fost dat uitării poetul Dumitru Matcovschi. (M.S. Din 24 martie, 1985). La 1 mai mulÈ›imile au ieÈ™it la paradă cu urale È™i cu o bucurie afiÈ™ată pe feÈ›e. Primăvara anului 1985 a intrat în casele oamenilor. ÃŽn acea primăvară academicianul Nicolae Corlăteanu împlinea 70 de ani. Și flori de măr... Parcă atât vreau să spun. Ajunge! Vara a fost călduroasă, iar spre toamnă a fost deschisă noua clădire a È™colii din satul Mereni, Anenii Noi despre care voi scrie un reportaj abia în anul 2011 sau în 2012... ÃŽn săptămânalul „Făcliaâ€. Iar la început am avut un reportaj la televiziunea moldovenească cu participarea din studio a autorităților locale, pare-se, că a venit Valentin Oglindă. Am avut câteva schiÈ›e de portret din satele găgăuze despre scriitorul Nicolae Baboglu, despre satele Congaz, BeÈ™alma È™i alte localități. Despre o mamă cu mulÈ›i copii am publicat o schiță în ziarul â€Molodeji Moldavii†– schiÈ›a-crochiu â€Mati†adică Mama. (20. 05. 1986). La televiziune am făcut o schiță de portret despre Ion Oboroceanu din raionul CimiÈ™lia, pe atunci Erou al Muncii Socialiste, candidat pentru alegerile de deputaÈ›i în Sovietul suprem al RSSM. Aceasata, desigur în preajma alegerilor. Fiindcă cu ocazia altor evenimete ale timpului i-am avut ca oaspeÈ›i È™i pe Ivan Cojedub, de trei ori Erou al URSS, pe unul Gheorgii Recikalov, de două ori Erou... È™i general sovietic de aviaÈ›ie. Au fost È™i emisiuni despre sovietele noastre locale cu exemple din raionul Taraclia, unde era preÈ™edinte Pavel Dubalari, un pământean de-al meu de prin apropierea FloreÈ™tilor, am făcut crochiuri televizate È™i despre pământenii mei din kolhozul Tkacenko, (localitatea Cobâlea) raionul Cerenenko, fiindcă ȘoldăneÈ™tii au fost rebotezaÈ›i de unii zeloÈ™i în Cernenko. Alt ciclu de emisiuni, care îmi aducea o anumită satisfacÈ›ie, era â€Ecranul controlului norodnic†cu domnul Petru Èšap, cu alÈ›i funcÈ›ionari de la instituÈ›ia republicană din acea vreme. ÃŽn anul dat Chiril V. Jingan sau Jigan împlinea 60 de ani. Dumnealui era È™eful la Resurse Umane, sau la cadre cum se spunea atunci. Colegii îl felicitau, felicitări merita È™i Ion Iachimov, Ion Prigorschi È™i alÈ›ii care erau la vârste onorabile È™i frumoase. Iar eu, incredibil, dar adevărat, făceam crochiuri despre oameni È™i colective de oameni din raionaele Briceni, È™i altele, despre delegaÈ›i, despre cei înaintaÈ›i să ne reprezinte la Congresul al XXVII-lea al PKUS. La nouă aprilie, ora 19 È™i 55 începea o nouă emisiune din ciclul â€CunoÈ™tinÈ›ele sunt arma È™i forÈ›a noastrăâ€, prezentator, Tudor TabunÈ™cik sau F. Z. TabunÈ™cik, că tot acolo ajung. Recunosc că atunci cu Tudor TabunÈ™cik nu prea am discutat despre Metamorfoza lui Franz Kafka È™i nici despre romanul lui Haruki Murakami Kafka pe malul mării... Anul 1986. Nu ar fi adevarat sa spun ca a venit un an fără de mari schimbări. Poate pentru unii n-a fost, insa de fapt din anul acesta s-a inceput sfarsitul.... Iar la televiziunea Moldovei a venit poetul Victor Teleucă, însă dumnealui n-a fost invitatul meu. Au mai fost Valentin ClobuÈ›ki È™i Larisa Tarasenko. ÃŽntre timp È™ef la propagandă deveni Mihail Vladimir Strătan, un comunist care È™chiopăta, pentru că avea o problemă la un picior, dar era calm È™i liniÈ™tit la prima vedere. ÃŽnsă dumnealui nu mi-a prea plăcut, poate, că nici eu lui nu i-am plăcut, fiindcă n-am făcut cine È™tie ce reportaje sau emisiuni mai bune decât până a devenit el È™ef. Am contribuit È™i eu la realizarea unor emisiuni în limba găgăzilor È™i a bulgarilor din Moldova, care atunci începeau a se trezi È™i ei ca etnie. Emisiunea înfiinÈ›ată practic de mine, însă aprobată în colectiv È™i de comitetul central al partidului, în care exista È™i o secÈ›ie specială, s-a numit, a fost intitulatată: â€Pe unda Bugeakuluiâ€. AÈ™a se numea ciclul pe care l-am început ba cu o regizoare: Valentina BeleÈ›kaia, ba cu doamna Tamara Cibotari È™i chiar cu Larisa Zinovieva. Ei, dar...în anul dat, poate, am fost È™i în concediu cu fiica Mihaela È™i cu soÈ›ia... Am stat în Crimeea în oraÈ™ul Eupatoria, la un sanatoriu. Acolo am ajuns cu o navă maritimă numită â€Cometa†care a ieÈ™it din portul maritim Odesa al Ucrainei È™i a ajuns la Eupatoria, apoi a plecat la Sevastopol È™i la Ialta. Atunci am vizitat pentru prima dată È™i oraÈ™ul Ialta. Nu am ajuns, n-am călătorit chiar peste tot, pentru că n-am avut timp pentru toate destinaÈ›iile È™i oraÈ™ele demne de văzut. Și aÈ™a cum am fost un pic turist în Crimeea, la sfârÈ™itul anului pare-se că m-am transferat în redacÈ›ia de programe cinematogarfice, la doamna Maria Veliksar È™i domnul Petru Stănilă, un omulean în etate, energic, exigent, dar zgârcit, care nu prea a vrut să-È™i împartă experienÈ›a sa vastă, aÈ™a cum am aÈ™teptat eu. 1987. Din acest an am păstrat o fotografie cu tot colectivul redacÈ›iei de programe cinematografice. ÃŽn imagine Maria Velicsar - È™efa, Svetlana Mosova, cea mai activă È™i cea mai tânără, cu domnul Petru Stănilă, veteranul, omul cel mai în vârstă din acel colectiv. ÃŽn altă imagine sunt cu regizorii de cinema Emil Loteanu È™i Elem Klimov, belarusul, care a fost preÈ™edinte al Uniunii CineaÈ™tilor din URSS. An în care am realizat un serial de emisiuni cu cineaÈ™tii moldoveni, în special cu documentariÈ™tii Dumitru Olărescu, cu Vlad Ciurea cu Florea, un cineast bun, maestru al imaginii, care s-a cam pierdut din vederea noastră peste un timp. Iar tema singurătății de amplă rezonanță încă n-a venit. Pentru mine. Iar Gabriel Garcia Marquez deja o aboradse È™i o realizase în celebrele sale romane: Un veac de singurătate È™i în Toamna patriarhului. Cu părere de rău, în aceÈ™ti ani de muncă la televiziune, nu era tendinÈ›a de a ne ocupa de subiecte spectaculoase, care ar avea o mare priză la telespectatori. La unele ziare era altfel... De pildă, la Literatura È™i arta. 1988. An intresant. La 30 de ani m-am despărÈ›it de televiziune, când nu era cazul să mă despart. Era doar începutul anului È™i era ziua a 19 din ianuarie 88. Magica cifră nouăsprezece mi-a jucat într-un fel festa, m-a făsut să â€ies din timp†pentru o scurtă perioadă. Apoi am început să muncesc la SecÈ›ia de filosofie È™i drept, sectorul studierea opiniei publice, cu pseudosavantul Andrei TimuÈ™, unde era È™i istoricul Valerii Klimenco. PreÈ™edintele academiei era academicianul Jucenco, iar directorul SecÈ›iei dl Alexandru RoÈ™ca, unul din autorii câtorva emisiuni televizate ale redacÈ›iei de propagandă. Vă imaginaÈ›i! ÃŽmpreună cu o Elenă, că multe Eelne au fost, am mai publicat în revista „Femeia Moldovei†o analiză despre un studiu sociologic. Și cam atât. Ba nu. Au mai fost niÈ™te ieÈ™iri sporadice în unele publicaÈ›ii din republică. ( ÃŽn â€Vocea poporului†de pildă – un interviu). Dacă nu erau sporadice, ci permanente, ieÈ™ea ceva durabil, dar aÈ™a... AÈ™a È™i nu prea am ajuns la Dumitru Coval, profesorul care m-a înÈ›eles È™i m-a tratat părinteÈ™te, angajându-mă la Facultate, de unde eu, cu o tânără absolaventă cu numele Inna Litvak, am plecat, ca să lucrăm la redacÈ›ia unui ziar mic de tiraj al AP. â€Alfa†din ChiÈ™inău, sau mai pe înÈ›elesul tuturor – la fabrica de producere a televizoarelor. Eu am fost redactor, ea corespondent È™i corector, mai ales la textele în limba rusă. Pe atunci rector al universității era Gheorghe Rusnak, fostul profesor de istorie al Partidului Komunist al URSS la universitate, care mi-a pus la timp È™i o notă. Și nu numai mie, ci È™i lui Viorel Cibotaru, Ion Diviza, Ion Gurău... La toÈ›i ne-a pus; câte un cinci, câte un patru... După cum reuÈ™eam să-l convingem că cunoÈ™team istoria partidului. Anii 1989-90. Anul lui 31 august 1989. Cercetam opinia publică la Academia de ȘtiinÈ›e. Tare o mai cercetam! Despre aceasta dădeam de È™tire în revista „Femeia Moldovei†nu È›in minte în care număr È™i în „Sovietskaia Moldavia†din 21 aprilie 1989: „Mî ne hotim vrajdebno molciati,†adică nu vom sta È™i vom tăcea... Mai stau È™i mă gândesc la începutul modestei mele activități la USM, la Facultatea de jurnalistică cu profesorul Dumitru Coval, cu Silvia Grosu È™i Constantin Marin, care va ajunge decan apoi È™i preÈ™edinte al companiei Teleradio Moldova. Zgârcenia moldovenească... 1992. Ziarul „Curierul de sear㆖ 4 noiembrie, S.A. „Alfa†la târgul internaÈ›ional din BucureÈ™ti. Eram redactor al ziarului de tiraj de la A. P. „Alfa†din ChiÈ™inău. Mai împroÈ™cam culori în ziarul respectiv despre vizita preÈ™edinÈ›ilor Mircea Snegur, Ion Iliescu la S. A. „Alfa†din ChiÈ™inău,(8 august 1991- 28 mai 1992), despre È™antierul de construcÈ›ie în ajun de sărbătoare, (decembrie 1992). La „Alfa†eu îmi aduceam obolul la fortificarea poziÈ›iei directorului general Dionisie Antocel. La ce îmi mai aduceam obolul, nu mai È›in minte, adevărat este că de la â€Ecranul†AsociaÈ›iei de producÈ›ie a televizoarelor â€Alfa†am fost transferat tocmai la ziarul â€Vatra străbunăâ€. Dar, nu pe mult timp. N-am prins rădăcini în solul fertil al gliei strămoÈ™eÈ™ti de prin părÈ›ile Râșcanilor. Mai degrabă munca mea de acolo îmi părea un exil din ChiÈ™inău, decât o întoarcere la vatră, la glie È™i moÈ™ie. Și totuÈ™i surghiunul pe termen scurt a fost: a) o evadare din capitală pentru a mă întoarece, b) o favoare a stelei ocrotitoare sensul căreia nu l-am înÈ›eles la timpul potrivit. Datorită ei am înÈ›eles peste un timp cum este È›ara în care mi-a fost sortit să trăiesc la loteria lumii. Arborele meu avea deja rădăcinile nu doar în pământ, ci È™i în cer, cum am afirmat mai târziu, într-o poezie, observată È™i netrecută cu vederea de către doamna Lidia Grosu, cercetător literar, poetesă È™i persoană născută È™i dumneaei în acelaÈ™ an - 1958. ** 1993. ÃŽncep să colaborez mai fructuos cu cei de la ziarul în limba rusă „Nezavisimaia Moldovaâ€. La început am avut o abordare a temei ecologiei cu Arcadie Capcelea. De fapt, în acel an de la 2 februarie eu am fost angajatul ziarului raional de la Râșcani „Vatra străbunăâ€. Cum am ajuns acolo, este o altă poveste. Și povestea aceasta, a mea, are unele tangenÈ›e, are asemănări cu retragerea, ori mai bine zis, cu exilul poetului Petru Cărare la TeleneÈ™ti. Cu deosebirea totuÈ™i, că eu încă nu editasem nicio carte de satiră È™i umor, de parodii usturătoare â€SăgeÈ›iâ€, ci doar înÈ›epasem unele persoane sensibile. Mult mai târziu voi avea È™i eu â€Fulgereâ€, adică, Fulgere în tunel È™i â€Opt puncte†în care extraterestrul mi-a È™optit ceva. A spus încet despre Rusia lui Putin. Și mi-a mai mărturisit ceva despre folosirea materiei din â€Gaura neagră a Universuluiâ€, capabilă să absoarbă È™i să anihileze tot armamentul rusesc de temut, inclusiv È™i armele lor atomice; rachetele intercontinentale, cât È™i cele obiÈ™nuite dotate focoase nucleare. Pe unde vor trece armele extraterestre, ca niÈ™te tornade uriaÈ™e cu materie neagră, nimic nu va rămâne în urmă, ci doar scoarÈ›a pământului rasă È™i ea până la adâncimi de vreo 200-300 de metri. Acestea, după cum se poate înÈ›elege, peste vreo 20 – 21 de ani... Iar atunci, în ziarul „Nezavisimaia Moldova†am avut: la 31 iulie: „Bahai govoreat ob iscustve miraâ€, adică reprezentanÈ›i cultului/religiei Bahai vorbesc despre pace, apoi la 27 august – „Stanem vdvoine bogace, znaia iazik stranî v kotoroi jivemâ€... Adică a fost un crochiu despre soÈ›ia unui medic ginecolog care lucra la magazinul universal central. Desprea ea – Zulfia Sărătilă am notat câteva rânduri È™i în cartea mea Nume È™i lume, Editura „Pontosâ€, 2008. Spuneam că peste ani privesc crochiul cela cu zâmbete pe buze. Pe bune. Multă apă s-a scurs pe râul Nistru, iar alÈ›ii, mai încăpăținaÈ›i decât Zulfia Sărătilă, nu vor să cunoască È™i chiar nu ne cunosc limba română. Lumea bună în luna august se despărÈ›ea de poetul Ion Vatamanu. Iar colegii mei de la ziar prezentau locuri demne de vizitat – Þipova, apoi eu pe aceeaÈ™i pagină cu Nicolae Dabija aveam creionarea nominalizată despre doamna Zulfia din Râșcani, care ne-a invățat limba. Pe pagina data mai era o foto cu poetul Ion Vatamanu. Toate acestea erau plasate cu ocazia zilei de 31 august, fiindcă marcam sărbătoarea numită atunci prea simplu È™i totodată aiurea - „Limba noastrăâ€. ÃŽnsă care limbă nu se spunea. Am avut pe prima pagina È™i un reportaj despre pâine: „Hleb...†sau pâinea de toate zilele. A fost mai degrabă o corespondență despre AsociaÈ›ia de producere „Franzelutaâ€, apoi o informaÈ›ie despre un oaspete din SUA Antonio Verderosa, etc., etc. (22 septembrie). Aveam la acea redacÈ›ie È™i destui concurenÈ›i. Unul era Veceslav Borodaev, altul Mihail Dreizler etc., etc. Fiind de la sat, eu scrieam despre problemele satului, adica ale oamenilor de acolo, din raioanele Orhei sau Ungheni, bunăoară la 20 octombrie, (pagina 2). ConcurenÈ›ii mei pe pagina a treia È™i de pe celelalte erau: Marina Bajutina, Vladimir Dubovoi. Ei erau cu alte probleme, cu ale lui Smirnov la Tiraspol, cu ale...unor cardiologi. ÃŽn luna octombrie È™i în alte luni eu mai semnam cu pseudonimul Kobâleanski pare-se că ceva despre prognozele de toamna ale oamenilor de la sate, (din diferite sate). Pe pagina dată, Alexandru Havronin, un interfrontist se lamenta cu o harta a minorităților sau etniilor. Iar Mircea Snegur mergea la mănăstirea Hăncu. La 10 noiembrie afirmam: „Este greu sa trăieÈ™ti la È›ară fără dragosteâ€, adică „Trudno jiti v derevne bez liubviâ€. Erau niÈ™te crochiuri despre oamenii de la sat. Textul se începea pe prima pagină È™i continua pe a doua. Făceam niÈ™te constatări, niÈ™te analize economice – sociale. Am publicat-o È™i pe Olga Karaman, membra comunității Bahai din municipiul ChiÈ™inău. (11.11.93). Erau È™i alte relatări ale corespondenÈ›ilor netitulari. La 25 noiembrie apare un fel de opinie – Atunci când cad stelele... I-am redactat o relatare de-a lui Eugen GheorghiÈ›a despre oamenii de la sate. (30.11.93). La 30 noiembrie titram: â€Austriecii sunt gata pentru colaborare. Da noi? Era un fel de post scriptum dupa o prezentare a utilajelor agricole de la o expoziÈ›ie, de la întâlnire cu reprezentanÈ›ilor businesului. ÃŽn luna decembrie îmi apare primul crochiu despre oamenii din partea sudică È™i gagăuză de pe la Comrat mai departe de CimiÈ™lia. (09. 12. 93). Tot în decembrie o corespondență scurtă despre drepturile omului (14.12. 93), bineânÈ›eles, în prima pagină. Era ultima lună a anului. Era È™i frig, iar la sate era mai trist ca altădată. La 18 decembrie notam ceva despre o premiera la Opera NaÈ›ională (p.3). Iar Prezidentul/preÈ™edintele Republicii Moldova, dl Mircea Snegur adresa felicitarea sa cu ocazia Anului Nou 1994. După aceasta eu nici la 15 ianuarie, nici la 17, ci abia la 25 ianuarie apar cu un crochiu despre mamele din Ciadîr-Lunga, CimiÈ™lia, ChiÈ™inău. (a se vedea p.3 a cotidianului â€Nezavisimaia Moldovaâ€). ÃŽntre timp se apropia campania electorală - 2004. Liste, liste cu candidaÈ›i... Scriitorul Ion Druță cu „domul†lui, adică cu „Casa noastra – republica Moldovaâ€. Ziua mea de naÈ™tere a trecut neobservată. ÃŽn paginile ziarului de limbă rusă apar mai des Cârlanii È™i Mârla... Nu vreau să vă spun cu adevărat tot ce doresc, fiindcă este urât, însă numele lui Sergiu Fandofan, a lui Vladimir Dubovoi È™i a lui Boris Marian cu „Cherchez la femme!†este prezent în ziar la 17 februarie 1994. Apoi apare È™i numele lui Dumitru MoÈ›pan, Petru Lucinschi, Andrei Sangheli, care în timpul când eu am lucrat o lună de zile la â€Nistru†din Camenca, dumnealui era acolo prim-secretar al CR al PKM. Despre poetul Andrei Lupan, scrie Nicolai Savostin. ÃŽn jurul meu erau numai KGB-iÈ™ti, care mă turnau. ÃŽmi dau seama: „Gata, nu mai am ce face la „Nezavisimaia Moldovaâ€! TotuÈ™i, dacă n-am avut ce face, mai apăream în paginile ei cu niÈ™te titluri stranii: „Bahai govoreatâ€, la 30 septembrie, iar la 14 septembrie „Hleb naÈ™ nasucinîiâ€, È™i „U sosedei zabotî odni i te jeâ€, 20 octombrie, È™i cu alte relatări din diferite localități rurale. Tot în anul 1994 am tipărit la o publicaÈ›ie deochiată „ViaÈ›a conjugală È™i nu numai...†Să eliminăm tot ce este negativ din firea noastră. Altă publicaÈ›ie, care a dispărut, „Europa-info „ mi-a găzduit alte articole. De pildă în nr. 45 din 1994 despre trandafirii iubirii lui Baha,u,llah în rusă â€Rozi liubvi Bahaullî i ne toliko. Pe pagina a 14-a, fiindcă pagina 13 era despre autorii incluÈ™i în â€Dintre sute de catargeâ€: Steliana Grama, Eugenia Bulat È™i unul Mihai Vaculovschi. Cotidianul „Nezavisimaia Moldova†îmi găzduieÈ™te un articol la 25 octombrie 1994 intitulat „Prazdnik Mirzi ali Muhammada – Babâ€. ÃŽn suplimentul „Fermierul†o relatare despre țăranii din raionul Ungheni, despre problemele unora din satul Peresecina, TruÈ™eni... Analizate sau măcar recitite peste ani de zile, toate reporatjele mele, relatările de odinioară îmi trezesc un surâs sarcastic: iată despre ce am scris È™i eu! Dacă citeam mai mult, poate că scrieam mai bine, sau mai È™tiu eu? 1995. Notez că în această perioadă am avut o colaborare fructuoasă doar cu suplimentul din â€Nezavisimaia Moldova†intitulat „Fermierulâ€, care era finanÈ›at/spriginit de un program al SUA în Moldovaâ€. Spre exemplu: „Fermierul†nr. 6 din 28 septembrie, 1995 - despre niÈ™te țărani din Cobâlea. Era de fapt un mic reporaj despre câțiva pământeni de-ai mei, foÈ™ti colegi, născuÈ›i È™i rămaÈ™i să trăiască la È›ară. Apoi altă relatare în nr. 10 din 23 noiembrie. ÃŽntr-o revistă de bulevard, care degarbă a dispărut, am avut un articolaÈ™ intitulat „VozvraÈ™cenie vampiraâ€, adică întoarcerea Olgăi pe care o vedeam ca pe un vampir. Au mai fost È™i alte relatări răzleÈ›e în „Europa-info†nr. 2 din anul 1995 È™i în nr. 5 Ataka XX veka, despre Alexandr Marinesko, care au dispărut în negura vremii. ÃŽmi pare rău că la timpul cuvenit, în 1995 n-am avut DicÈ›ionarul persoanjelor literare ale lui Ion Creangă, Dostoievski de Valeriu Cristea, din IaÈ™i sau măcar volumele lui Ovidiu Drimba Istoria culurii È™i civilizaÈ›iei, È™i scriitori, cărÈ›i, personaje. Că dacă aÈ™i fi avut È™i alte cărÈ›i foarte bune, ce aÈ™i fi făcut? Poate le citeam, È™i scrieam È™i eu mai bine! ÃŽn această ordine de idei notez că în anul 1995 întradevăr am însăilat în grabă o pagină întreagă de ziar despre Alexandr Marinesko. PublicaÈ›ia de atunci – â€Europa-infoâ€, care mi-a găzduit scriitura mea, a dispărut. Iar eu atunci am dorit să fiu pe val, însă am nimerit sub val sau ca nuca în zid. Am greÈ™it È™i cu aprecierile È™i cu atitudinile, însă nimeni nu mi-a spus nimic, pentru că, probabil, nici colegii de redacÈ›ie nu cunoÈ™teau adevărul despre â€fapta eroică†a lui Marinesko. Mi-a făcut un reproÈ™ doar ziaristul Iurie Balan, dar È™i el după ce a apărut articolul în ziar. Nu am prea fost perseverent È™i n-am aflat adevărul nici mai târziu, fiind la publicaÈ›ia â€Luceafărulâ€. M-a luminat cu adevărat doar cartea prozatorului, laureatului Premiului Nobel pentru literatură (1999) - Gunter Grass, intitulată în română â€ÃŽn mers de racâ€, (2002). ÃŽnsă această deÈ™teptare, â€deschidere a ochilor†s-a întâmplat abia în anul 2015, după ce am împrumutat cartea de la biblioteca publică â€Onisifor Ghibu†din ChiÈ™inău. De ce n-am căutat-o mai devreme? Poate nu mi-a ajuns răbdare sau n-am avut timp, pentru că È™i când am fost în relaÈ›ii mai bune cu scriitorul Dumitru Crudu, mă ocupam mai mult cu fleacuri demne de niÈ™te â€Covoare moldoveneÈ™ti†da nu cu lecturi serioase. Mai rău însă, este altceva: anume atunci am plasat pe internet niÈ™te opusuri, scriituri despre Marinesko pe care ar fi cazul să le retrag de pe web. Site. Este mai simplu să le retrag, decât să încerc să vărs lumină la această temă. Dar, ajuns până aici, prefer mai bine să vărs lumină. Pentru că, atâta timp, cât n-am cunoscut adevăratele împrejurări ale scufundării navei â€Wilhelm Gustloff†am fost un captiv al propagandei sovietice È™i consideram, ca È™i alÈ›ii, că Alexander Marinesko ar fi torpilat È™i scufundat o navă maritimă militară a Germaniei naziste aflată în război cu URSS. Dar, de fapt... Ce a fost într-adevăr ne explică Gunter Grass. Au fost filmate È™i câteva filme. ÃŽnsă, nici unul dintre ele n-a avut audienÈ›a È™i popularitatea filmului despre â€Titanicâ€. AÈ™a s-a întâmplat că în vreme de pace în 1912 vasul Titanic se scufundă, străpuns de un iceberg/aisberg cu 1. 500 de persoane este cunoscut de toată lumea, iar nava â€Wilhelm Gustloff†cu circa 9. 000 de persoane la bord, în majoritate femei È™i copii se afla într-un con de umbră timp de câteva decenii. Din cauza aceasta, dar È™i din intenÈ›ia propagandei sovietice de a ascunde adevărul, s-a creat un alt â€mit†despre drama din 30 ianuarie 1995 din apele foarte reci ale Mării Baltice. Astfel scufundarea navei â€Wilhelm Gustloff†(supranumită â€Titanicul germanâ€) de către trei torpile lansate de submarinul sovietic S 13 trece drept cea mai mare catastrofă umană din istoria navigaÈ›iei civile. Comandantul submarinului fusese căpitanul Alexandr Marinesko, ofiÈ›er în flota sovietică a Mării Negre, al cărui tată era român din Basarabia. Pentru actele sale de â€vitejie†el a fost â€santificat†post-mortem, devenind Erou al Uniunii Sovietice. Spre deosebire de adevăratul â€Titanicâ€, a cărui tragedie a alimentat rafturi întregi de bibliotecă È™i a generat nenumărate variante cinematografice, aÈ™a-zisul â€Titanic german†pare să fi fost dat aproape complet uitării după ce a fost torpilat È™i scufundat în noaptea de 30 ianuarie 1945. Doar în 1959 a fost realizat un film intitulat Noaptea se lasă peste Gotenhafen (cum se numeÈ™te portul de unde â€Wilhelm Gustloff†a pornit în ultima sa călătorie). Eu habar n-avem despre acest film. Din apele încă tulburi È™i foarte adânci ale istoriei celui de-al doilea război mondial È™i al trecutului nazist, Gunter Grass s-a încumetat să scoată în sfârÈ™it la suprafață tragedia navei â€Wilhelm Gustloff†, uzând de instrumentele inefabile ale literaturii. Iar eu prin aceste câteva rânduri, mi-am făcut pocăinÈ›a. Cam târziu, pare-se, dar bine că, totuÈ™i, am ajuns să recunosc, că am greÈ™it, È™i că am scris È™i eu ceva, fără să consult È™i alte izvoare! Anul 1996. Continuu să colaborez cu ziarul de limbă rusă „Nezavisimaia Moldova†și cu suplimentul „Fermierulâ€. A se vedea: (18. 01. 1996 – „Truden hleb da svoiâ€, o corespondență din raionul CimiÈ™lia despre țăranii liberi care cresc pâine. Apoi încep să mă public în ziarul „Luceafărulâ€. Unele articole din „Luceafărul†sunt menÈ›ionate È™i în Cronica presei pentru anul 1996, de pildă: în data de 31 octombrie despre unele probleme ecologice, electorale etc. Despre Elena Alistar, 28 octombrie, sau despre Festivalul de muzică corală, în „Luceafărul†din 22 mai. ÃŽnsă mai bine despre toate în ordinea firească, adică de la începutul anului dat. La 9 februarie apare primul numar al „Luceafăruluiâ€. Este publicaÈ›ia PRCM. Ion GonÈ›a, era redactor-sef, Chirilă Vaculovschi - adjunct. Echipa redacÈ›ională la început a fost cu Leonid SmolniÈ›chi, Valentina Stoica, Constantin Mardare, Parascovia GonÈ›a È™i Liuba Barac. Adresa: Vasile Lupu, 23. IaraÈ™i despre limba de stat din R. Moldova – Anatol Ciobanu, membru-corespondent al AȘM, profesor universitar... Mircea Snegur afirma: Nu mai pot tolera actuala stare de lucruri de la noi... (2 aprilie, 1996). Nici eu. ÃŽnsă abia la 21 mai – prima rândunică, adică prima mea publicaÈ›ie despre Monumentul păcii. A mai fost È™i primul interviu cu Arcadie Capcelea, în â€Nezavisimaia Moldovaâ€, (5. 06.96.). Apoi la 6 iunie „Cu frica lui Dumnezeuâ€. De la Cobâlea au venit oamenii la ChiÈ™inău să protesteze. Și la această publicaÈ›ie eu mă axez pe viaÈ›a satului. „Acum încotro, codreni din lunca? „ era titlul din 20 iunie, 96. La 25 iunie 1996: „Ne îndeletnicim cu număratulâ€. Apoi pe 4 iulie „Oamenii se simt frustraÈ›iâ€, „Datoria unui preÈ™edinte puternic în viziunea Anetei Barbăâ€. (27.07). Iată cu ce am început! Am avut È™i un articol, care mi-a creat mai multe probleme. Acesta s-a numit „ScăpaÈ›i din strânsoarea despoÈ›ilor localiâ€. Un articol din raionul Anenii Noi, după o călătorie cu preÈ™edintele local al partidului. Au mai fost de acestea după alte deplasări la faÈ›a locului. Din raionul Drochia, bunăoară, din Leova. Articole mai pozitive È™i mai optimiste am semnat din satul Zaim, CăuÈ™eni, din alte localități. Și aÈ™a până la sfârÈ™itul anului dat. ÃŽn 1996 am avut o colaborare È™i la „Nezavisimaia Moldova†pe 4 aprilie, în luna februarie, dar acestea au fost nesemnificative. ÃŽnsă locul principal al meu a fost la „Luceafărul†din mai 1996, până în 1997, 1998 È™i 1999. Din anul 1996 sunt membru al Uniunii JurnaliÈ™tilor din Moldova, cu carnet de tip nou nr. 918. AÈ™adar, anul 1997. ÃŽn ianuarie vin cu o mică agendă a teatrelor, referinÈ›a era la teatrul „Satiricusâ€. Eram dispus să scriu È™i articole despre filme, dar... Din anumite motive, pe care le-a cunoscut numai Ion GonÈ›a, a apărut o pauză. Munca ca atare a fost reluată în luna aprilie. De la Biblioteca NaÈ›ională am venit cu o constatare È™i o confirmare a unui adevăr. Totodată în publicaÈ›ia „Patria tânără†din 26 aprilie am publicat un reportaj care anunÈ›a că „La ChiÈ™inău a poposit Ștefan Popa Popa,s.†Iar în „Luceafărul†aveam „Un stejar pentru dăinuirea limbii române†(15 aprilie), la 17 aprilie întrebam: „De ce lupii au blanăâ€. Am avut È™i un interviu scandalos cu Nicolae Bujor pe teme religioase, È™i cred că mai bine făceam, dacă tăceam È™i nu insistam să promovez niÈ™te idei străine. Spuneam È™i mai repet încă odată: nu-mi plăcea interviul È™i mai ales, cel care nu-È›i aduce nico satisfacÈ›ie. E rău de tot când îți zburdă caii... Iar Eva sălășluieÈ™te în pisică. Pisica însă, nu se afla nicăeri, după cum afirma G. G. Marquez. Iar dintre textele mele mai bune au fost: „Paiul de care ne È›inem†și „Festival internaÈ›ional de muzică corală cu „Lăstărel†(22 mai, 1997). Apoi la 27 mai: „MarÈ™ afară din spital!â€, „Neclintitul Dumitru MoÈ›pan e totuÈ™i român!†(5 iunie, 97). Nu-mi face plăcerea să reproduc toate titlurile de atunci. Le reproduc, totuÈ™i doar pe unele: „De ce moldovenii trăiesc răuâ€, „Unde-i unul nu-i putereâ€, „Eliminând disensiunileâ€, „Umăr la umăr†și altele. ÃŽn acea perioadă am fost È™i în regiunea Kirov, unde tot am publicat ceva în „KiroveÈ›â€-ul lor local. Mai pe scurt: „Ca în fosta uniune†(2 octombrie). Iar în octombrie „Lumină din Tibetul înfloritor.†La 23 decembrie „Miracole în Basarabia victimizatăâ€, o recenzie la o carte a poetului Grigore Vieru, retipărită È™i în România, la IaÈ™i. La noi, în „Literatura È™i arta†și în „Luceafărul†despre Elena Alistar, despre care este consemnat È™i în „Cronica preseiâ€, volumul 10, anul 1997. Tot atunci în „Luceafărul†întrebam: „În ce È›ară a venit Toto Cutugnoâ€, fiindcă l-au adus la ChiÈ™inău ruÈ™ii È™i el credea că tot publicul de la noi este unul rusesc. Realități din sec. XX, mai bine zis din anul 1997. Care, de altfel, se vor perpetua È™i în alÈ›i ani din secolul XXI. Anii 1998 - 2008. ÃŽn anul 2008 îmi editez cartea „Nume È™i lumeâ€, iar în 1998 fac doar ziaristică. Numele meu poate fi găsit în paginile săptămânalului „Luceafărulâ€,în „Mesagerulâ€, de pildă a se vedea nr. 33 din 4 septembrie 1998: Axiome în discuÈ›ie. „La 31 august, un călător francez mărturisea...†în ziarul „Þara†și „Medical-infoâ€, un fel de gazetă pe teme de medicină. Numele meu atunci era Valeriu Ciobanu. Mai târziu – Valerian Ciobanu. Și chiar Valerian Ciobanu-Vieru. ÃŽn (Popas în Valea Adîncă È™i Potop din senin). La începutul anului, în numărul doi din 13 ianuarie 1998 public „Trandafiri pentru Petre Teodorovici†ca peste două zile să „caut trandafiri†și pentru tata... Abia la 27 ianuarie scriu ceva despre campania electorală, care demara. ÃŽn luna mai am scris È™i despre un Festival NaÈ›ional de teatru, mi-a ieÈ™it un mic crochiu despre un ostaÈ™ în „ultima lui valeâ€. Pare-se la 7 mai. La 4 iunie 1998: „Nu mai este dulce apa de izvor...†și „O economie în derivăâ€. La 9 iunie – Mihai Panfile: Voi impulsiona reformele, apoi „Cu autocarul... la cărat aerâ€, „Ricchi e poveri†la ChiÈ™inău, „Vinul nostru pe piaÈ›a SUA†( iunie 98) È™i „Un stejărel pentru dăinuireâ€. ÃŽn „Þara†din 25 august 1998 â€Mare-i jalea în Valea Flămânzii, ȘoldăneÈ™ti unde... bătrânii se sinucidâ€, semnez Valeriu Delacobâlea, apoi la 25 septembrie „Foc de artificii la „Moldexpo†și „O tristeÈ›e se lasă peste sat...†la 2 iulie 1998 în „Luceafărulâ€. La 13 noiembrie 1998 apar cu o relatare în ziarul de limbă rusă „Nezavisimaia Moldova†despre problemele fluviului Nistrului pe pagina a doua. La 18 noiembrie 1998 în „Libertatea†– „Bobocii de la Moldexpo†și ceva despre nunÈ›ile din perioada de toamnă. Pe 25 noiembrie am o pagină tematică, iar la 23 decembrie „MoÈ™ Crăciun vine în republica Moldova cu hotare penetrabile. Mai este È™i „MediÈ›inskaia gazetaâ€- Medical-info – Un oculist ce ne bucură vederea È™i altele. ÃŽn toamna aceluiaÈ™ an a apărut culegerea de articole intitulată Problemele conservării biodiversității din cursul medial al fluviului Nistru, „Bioticaâ€, 1998. Eu la pagina 188 în limba rusă: „Vse reki na Planeteâ€... ceea ce în limba română ar fi „Toate râurile pe pe Planetă se află într-o singură È›ară...†Tot în anul 1998 despre medicul Lucia Gâțu. Un interviu cu oftalmologul principal al AsociaÈ›iei medicale Buiucani. ÃŽn luna septembrie, 1998. Din anul dat eu încerc să mă teleportez tocmai în anul cu trei zerouri, adică în anul 2000. Un an controversat. An în care „Jurnal NaÈ›ional†de la BucureÈ™ti a încercat să intre pe piaÈ›a mediatică din republica Moldova cu reguli de acasă. ÃŽn rezultat au suferit un eÈ™ec total, un fiasco. Eu am încercat să colaborez cu dânÈ™ii. Mi-au pregătit, adică mi-au plasat un reportaj de-al meu cu fotografii din satul natal Cobâlea, (11 aprile, 2000, nr.25 pare-se). ÃŽn plină vară – 20 iuilie – TroiÈ›a de la FloreÈ™ti. „Jurnal de ChiÈ™inăuâ€. „La 28 iulie 2000 la FloreÈ™ti a fost sfinÈ›it un cimitir al ostaÈ™ilor români... O foto de la faÈ›a locului. La eveniment am mers împreună cu regretatul Gheorghe Ghimpu, cu profesorul Ion Buga, cu alÈ›i patrioÈ›i ai neamului. Dar în iarnă am mers la Taraclia. Am relatat în „Glasul NaÈ›iunii†(02.02. 2000) despre o „Viforniță roÈ™ie†și despre „Românii risipiÈ›i prin lumeâ€, două pagini. Un început de ceva, care s-a vrut a fi continuat, dar n-a fost. La 31 august 2000 o relarae „La curtea de Argeș†și altele în ziarul „NaÈ›ionalâ€. Această relatare veni după ce am vizitat Curtea de ArgeÈ™, unde am intrat în mănăstirea MeÈ™erului Manole pentru a fi, pentru a mă apleca asupra plăcii din marmură pe care erau scrise aproximativ următoarele cuvinte: â€Aici sunt înmormântate două persoane regale: Regele Ferdinand È™i Regina Maria a Românieiâ€. AÈ™a era scris, pare-se. Mai am de adăugat că Regina Maria a fost prima personaliate regală care a acceptat religia Baha,i despre care cunoÈ™team câte ceva încă din anii nouăzeci. A mai fost o fază pe care nu prea vreau să o evidenÈ›iez, însă a fost adevărată. ÃŽn anul cu teri zerouri am fost corespendentul publicaÈ›iei â€Glasul NaÈ›iuniiâ€. Deaceea este firesc ca la 13 decembrie 2000 să titrez: „Stejarul multisecular stă în picioareâ€. O fotografie a mea È™i o pagină întreagă. ÃŽn „Glasul naÈ›iuniiâ€. Intram în polemică cu Nicolae Roibu care fără să È™tie a scris, a dezinformat cititorul publicaÈ›iei la care el era angajat. Iar eu... eu am fost o vreme angajat la revista „Alunelulâ€. ÃŽn ziarul â€NaÈ›ional†din 2000 nr. 13 (15.06. 2000) o relatare-confesiune cu scriitorul francez Dominique Ferrnandez â€Sărăcia noastră îngrozeÈ™te străinii†și două fotografii făcute de Veniamin DaÈ™kevici. ÃŽn una din ele stau È™i eu cu scriitorii. Revin însă la anul 1999. La cel mai mare an al sec. XX, pentru că are nu doi de nouă, ci trei: 999. AÈ™adar, anul 1999. Nu-mi prea este clar de ce am omis anul cu trei de nouă – 999. La începutul anului, în ianuarie – februarie eram încă sub impresia călătoriei în Polonia cu un grup de ziariÈ™ti, printre care a fost È™i Ion PreaÈ™că. Ziarul „Libertateaâ€, aÈ™a cum a fost, mi-a oferit pagini întregi pentru impresiile de călătorie, pentru „Itinerare poloneze în vizor liberal moldovenesc.†(3 februarie 1999). Iar în numărul 5 din 17 februarie o întreagă pagină 5 pentru un interviu cu economistul Sergiu Chircă „Ce fel de stat este Republica Moldovaâ€. Interviul dat, ceva mai târziu domnul Chircă l-a plasat într-o carte de-a dumisale. Fără să-mi pomenescă numele meu. Nu mai zic niciun cuvânt despre drepul de autor, despre un mic onorar... Au mai fost È™i alte articolaÈ™e la 7 aprilie, la 15 aprile: „Electorala – 99 a demaratâ€, „Prima în Europaâ€, „Unde omenie nu e – nimic nu eâ€, „Într-un mediu poluat vezi numai coÈ™maruri†, „Referendumuri...†În altă publicaÈ›ie de moment: „Curierul economicâ€, nr.4 din 29 aprile 1999 „Polonezii își asumă viitorul cu pragmatism†și „Capitala†din 3 aprile 99 – „Moldova în postură de amfitrion al ecologilorâ€, „În pădure, lângă DurleÈ™tiâ€, „Ca razele de luminăâ€(06. 03. 99). Apropo „Natura†nr.2 din februarie a plasat o foto cu mine de la „Moldexpo†susÈ›inător al turismului, sportului, ecologiei... Tot în „Capitalaâ€, 24 aprile „Un mediu sănătos în viziunea unor firi artistice. Iar în februarie (26. 02. 99) „Buna ziua doctore! La „Nezavisimaia Moldovaâ€, „Iz bloknota jurnalista†– NiÈ™te impresii de călătorie, È™i despre țăranii din Polonia. De toate È™i multe, dar prea mărunte în: „Medgazetaâ€, „Delovaia†„Capitala†etc., „Cu speranțăâ€, cu fotografie, cu pseudonime Valeriu Cobîleanu... Au fost unele apariÈ›ii È™i în „Dialog†despre lilieci ca specie protejată, despre viziunile artistice ale lui Ion Daghi „Arborele copilăriei lui Ion Daghiâ€, în „Moldova suverană†(28 septembrie 99) „Arbori cu ramuri spre infinit†despre două personalități artisctice: Ion Daghi È™i Vasile Didic. Acest titlu, pare-se i-a servit Ninei Slutu motiv pentru a-È™i intitula o carte de proză. Mai băteam alarma în „Dezvoltarea†cu „Terminalul s-a terminat†(22. 07.99). ÃŽn „Dezvoltarea†din acest an am mai avut o pagină cu un interviu cu omul de afaceri Iurie BorÈ™ intitulat: „IeÈ™irea în „largul mării†se amână. Deocamdată...â€, iar în august anunÈ›am: „Proiectul GiurgiuleÈ™ti iese din derivăâ€. (12. 08. 99). Și â€Unde nici un tren nu vineâ€, ziarul â€Dezvoltarea†iar în „Glasul naÈ›iunii†din 21 iulie 99 aveam o pagină despre Prut, Dunăre È™i terminalul de la GiurgiuleÈ™ti, în urma unei expediÈ›ii ecologice de-a lungul râului. Am fost È™i ecologist! Mai pe scurt eram preocupat de poduri economice, de probleme, probleme. Da, oare eu aveam mai puÈ›ine probleme în acel an... Sincer fiind, trebuie să recunosc că le aveam, dar le ascundeam, le È›ineam în sine. Nu aveam de unde să È™tiu, că în anul 1999 apare celebra carte Mătase, care cunoaÈ™te în 2002 a unsprezecea ediÈ›ie. O carte apărută după Ocean Mare, din 1993, romanul care l-a făcut celebru pe Alessandro Baricco. Iar eu mă confesam că obiceiurile noastre ne trag înapoi. Că nu suntem în pas cu toată lumea bună de pe mapamond etc., etc. Anul 2002. „Glasul NaÈ›iuniiâ€, nr.1 10 ianuarie 2002, „Un cal alb pentru regele Ferdinandâ€, tot acolo, dar în nr.3 din 30 ianuarie „Biblioteca Oceanului de luminăâ€. Despre biblioteca publică „Onisifor Ghibu†și „O stea strălucitoare pentru armatăâ€. I-am mai făcut o recenzie lui Ștefan Sofronovici „La uÈ™a sufletuluiâ€, am afirmat că „Filmul lui Tătaru eclipsează minÈ›ile spălate†– Literatura È™i arta. Urma să apară în â€Glasul NaÈ›iunii†și o mică creionare, o relatare despre scriitorul, poetul umorist Petru Cărare, invitat pe scena Casei Armatei, însă m-am înfuriat È™i l-am scos, l-am tăiat pentru că mă supărase mult È™i poetul, dar mai ales È™eful de la Casa Armatei, unul cu numele de familie Vârtosu, care era la nivelul piciorului broaÈ™tei, da nu al genunchiului meu sau al lui Alessandro Baricco, născut la Torino în 1958, cunoscut scriitor al sec. XXI după Ocean Mare, tradus în limba română È™i Mătase. ÃŽn „Glasul NaÈ›iunii†la 17 aprilie 2002: „Din primar în creator de „Stalactite†și „Grădina lui Leandru†un fel de primă proză scurtă a mea. ÃŽn 2002 apare volumul IV „Localitățile Republicii Moldovaâ€. Sunt È™i eu acolo cu două articolaÈ™e de enciclopedie: despre satul Ciumai È™i Cobâlea. Colaborarea cu colectivul de autori È™i cu alcătuitorii va continua È™i în alte volume, apărute în anii următori. Repet că, a stat în rând ca să apară în â€Glasul NaÈ›iunii†și o mică creionare despre umoristul Petru Cărare, invitatul meu pe scena Casei Armatei NaÈ›ionale. ÃŽnsă din unele considerente aÈ™a È™i nu s-a mai întâmplat. Era încă anul È™i chiar anii în care comuniÈ™tii făceau toate â€prognozele meteo†și nu numai... Anul 2003. Tot cu niÈ™te rânduri în „Literatura È™i arta†– 6 februarie, 2003. Paralel încep un serial în ziarul „Dezvoltarea†de la 20 februarie, 2003, rubrica „Popas turisticâ€: Nufărul la Cahul, 13 martie, Perlele CarpaÈ›ilor, 20 martie, TradiÈ›ii milenare în nordul Moldovei, 27 martie, La sud, spre soare È™i diversitate, nr.13 din 3 aprilie È™i de fapt nimeresc la 4 aprilie la ziarul „Kommunist†– K nam priedut zvonari È™i „Satul care va aduna clopotari de pretutindeni, popas turistic în „Dezvoltarea†(10 aprilie). N-am uitat nici de mai vechiul „Glasul naÈ›iuniiâ€- „Moldova ar fi o atracÈ›ie irezistibilă... (17 aprilie). ÃŽn aprilie 2003, ziarul „Dezvoltarea†este È™i un popas „La pădurea domnească†și ceva „Cu nostalgie de... judeÈ›ul EdineÈ›. ÃŽn timp de vară în ziarul „Comunistul†„Clopotele răsunau... 13 iunie È™i „Moldova, Bucovina – întâlnire de afaceri în luna mai. ÃŽn „Dezvoltarea†(19. 06. 2003) – sate È™i rezervaÈ›ii peisaigistice, Parcul NaÈ›ional al Nistrului de Jos. Și în... „DemocraÈ›ia†– „Un trandafir pentru Glebus... „Dezvoltarea†în continuare la 17 iulie, „Copanca – atracÈ›ie turistică irezistibilăâ€. Peste ani am înÈ›eles că am È™i greÈ™it puÈ›in, dar ce era să fac. AÈ™a gândesc acum nu È™i atunci. Toate titlurile nu are rost să le redau, chiar dacă peste doi ani, gândeam să le înmănunchez într-o culegere de crochiuri la tema turism È™i ecologie. ÃŽn cele din urmă a răbufnit un volumaÈ™ intitulat „Popas în Valea Adîncăâ€, Editura „Pontosâ€, ChiÈ™inău, 2005. Parcul NaÈ›ional al Nistrului de Jos (argumente) a fost în revista „Mediul ambiantâ€. Tot în revista cu acest nume am avut două fotografii pe coperta a patra: Stejarul de la Cobîlea (nr. 8) È™i Pe ape line-cristaline (nr.9). Anul 2004. Cu Jaques Cousteau în Delta Dunării, popas turistic în „Dezvoltarea†din 29 ianuarie 2004. ÃŽn februarie cu Boris Găină, dezustând vinuri veritabile... Apoi cu Antonio Barbarosa, cu Andre Brugiroux È™i alte personalități È™i persoanje literare. (Vasile Șiomaru de la Cornova È™i chiar cu Mark Twain). Unele din crochiuri au încăput în volumaÈ™ul „Popas în Valea Adîncăâ€, altele, Lora Marinesco, Alexandru Marinesco vor emigra sau deja au â€emigrat†în alte volume, care, poate vor fi. La 2 august anul 2004 m-am publicat È™i în revista „Dnestr†– Literatorî Dnestrovska, în ziarul din orășelul Dnestrovsk È™i în alte publicaÈ›ii: â€Făclia†de exemplu sau... ÃŽn anul 2004 am fost un pic, (doar vreo patru luni), È™i bibliotecar È™colar la Liceul „Mihail Kogălniceanuâ€, instituÈ›ie preuniversitară în care se studiază aprofundat limba germană È™i iarăși habar n-aveam că laureatul premiului Nobel pentru literatură, anul 2004 este Eifriede Jelinek din Austria â€pentru fluxul muzical al vocilor È™i anitivicilor din roamnele È™i piesele sale...†Abia după ani buni când capodopera sa, romanul Pianista apare la editura â€Poliromâ€, IaÈ™i îl â€descopăr†și eu pe acest autor. ÃŽn 2004 încă îmi era necunoscut. ÃŽn anul 2005 în luna aprilie mi-a apărut volumaÈ™ul-debut editorial „Popas în Valea Adîncăâ€, Editura „Pontosâ€. La 16 iunie în „Literatura È™i arta†este o luare de atitudine, în revista „Natura†nr.5 - un eseu despre Copanca din cartea „Popas în Valea Adâncăâ€. Pe la 29 iunie apare volumul nr.V Localitățile Republicii Moldova, unde/în care găseÈ™te eseul despre orășelul Drestrovsk È™i satul Cuporani. ÃŽn luna octombrie 2005 apare È™i primul volumaÈ™ de proză: Potop din senin, tot la editura „Pontosâ€, ChiÈ™inău. Lucram la Centrul NaÈ›ional de perfecÈ›ionare a cadrelor din industria turismului. Locul de lucru, probabil, era benefic apariÈ›iilor editoriale! ÃŽn noiembrie 2005 în „Literatura È™i arta†apare o recenzie semnată de criticul È™i poetul, editorul de carte, Tudor Palladi la volumaÈ™ul meu de proză â€Potop din seninâ€. (semnat Valerian CIOBANU VIERU) Anul 2006. Pot afirma că a fost un an favorabil pentru mine. La 2 februarie „Gânduri la încept de anâ€, un mic interviu în „Literatura È™i arta†semnat de Dumitru... D. Ioanide. Apoi eu în nr. 9 „Din satul cu rouă pentru inimă pe urmele Mariei Cibotari†(Despre Tatiana Lisnic de fapt) È™i despre familia de boieri Catargiu, care vor fi mai detaliat preluate în cartea „Cobîlea, izvoare de luminăâ€, Editura „Iulianâ€, 2006. ÃŽn acest an apare volumul VI Localitățile Republicii Moldova. Eu despre satele FetiÈ›a, CimiÈ™lia, despre altele, de, ca autor în colectivul de autori. Ori mai bine zis ar fi bine să notez din acest an È™i Localitățile Republicii Moldova: itinerar documentar – publicistic (în colab.). Tiraj – 3000 ex. Eh, gânduri-gânduri. Dacă e să revin la â€Gânduri la început de an, apoi tot aÈ™a spunea È™i Petru Cărare într-o poezie din tinereÈ›ea sa: â€Gânduri, gânduri, lungă vi-i cărareaâ€. Multe sunt de râs, dar È™i de plâns. Nu È™tiu însă care e primul, râsul sau plânsul? ÃŽn Literatura È™i arta, din 19 ianuarie 2006 au fost â€Frunzele, oameniiâ€, în â€Comunistul†– despre Simion Cibotaru. Nu doresc însă să termin anul dat cu numele Cibotaru. Nu È™tiu nici cum tatăl meu È™i-a închipuit că fiul său are un viitor strălucit alături de fiul lui Simion Cibotaru, care m-a sfătuit de multe ori să fiu bun prieten cu Viorel Cibotaru, iar eu nu l-am ascultat pe tata. Anul 2007. Apare volumaÈ™ul â€Din lutul iubiriiâ€. Editura „Pontosâ€112 pagini, ChiÈ™inău, Volumul Localitățile Republicii Moldova, Vol.7. H –Le FundaÈ›ia „DraghiÈ™tea†(în colab.). Adică, mă regăsesc în colectivul de autori. ÃŽn volum am câteva eseuri. Numele meu figurează în căsuÈ›a tehnică, atât a volumului dat, cât È™i în a volumului 6. Am în vedere descrierea CIP a Camerei NaÈ›ionale a CărÈ›ii. A se vedea la volumul 6 È™i la altele. ÃŽn 2007 au mai fost È™i alte luări de atitudine, articole semnate în buletinele Centrului NaÈ›ional de perfecÈ›ionare a cadrelor din industria turismului, în revistele AsociaÈ›iei NaÈ›ionale a AgenÈ›iilor de Turism din Moldova. ÃŽn volumul 7 al serialului Localitățile Republicii Moldova am doar câteva eseuri: despre un sat Iurievca din raionul CimiÈ™lia È™i despre altul Ialpujeni în colaborare cu Tudor Èšopa. La ultimul vroiam să revin, ba È™i să adun între coperÈ›i istoria unui sat din apropiere, însă n-am îndrăznit, fiind foarte ocupat la Centrul NaÈ›ional de perfecÈ›ionare a cadrelor din industria turismului. Un lucru bun însă am observat. Semnatarul eseului despre satul Hăsnășenii Mari este profesorul, istoricul Ion Buga, cu care am colaborat la scrierea istoriei unui sat, iar autorul eseului despre Hlina, raionul Briceni este Nicolae Dergaci, colegul meu de la televiziunea, de odinioară. Până a fi angajat la televiziunea naÈ›ională a lucrat È™ef de secÈ›ie la â€Tinerimea Moldoveiâ€, unde am lucrat È™i eu mai târziu în calitate de corespondent pe vremea lui Mircea Snegur preÈ™edinte È™i Ion Berlinschi, redactor È™ef al acestei publicaÈ›ii. Pe atunci Ion era un om ca toÈ›i oamenii, însă în alÈ›i ani, deja la â€Moldova suveranăâ€, È™i chiar la aceiaÈ™i â€Tinerime†fără Snegur preÈ™edinte È™i fără susÈ›inerea din partea dumnealui, Ion a alunecat pe o pantă urâtă. ÃŽnsă Nicolae Dergaci s-a È›inut mereu ca bradul, cu demnitate în orice împrejurări. A devenit autor de scenarii la programele TV â€Pe un picior de plai...â€, â€Starturi veseleâ€; â€Codul vieÈ›ii noastreâ€, â€Podgorii celebreâ€, â€Contemporani cu noi†etc. Pe dumnealui l-am întâlnit muncind în continuare, scriind despre conaÈ›ionalii noÈ™tri: Petru Movilă, Nicolae Milescu Spătaru, Antioh È™i Dimitrie Cantemir care au lăsat urme adânci în cultura altor țări. Am avut È™i eu câteva însăilări similare, însă pe paginile mele web: proza.ru È™i agonia.ro 2008. Am 50 de ani. ÃŽn acest an apare volumul/cartea: Nume È™i lume, editura „Pontosâ€, cu 168 de pagini, în 1500 de exemplare, dintre care unul este la Biblioteca Congresului, SUA. BineînÈ›eles È™i în acest an am mai publicat câte ceva È™i în presa periodică, în buletinele ANAT-ului, al Centrului NaÈ›ional pentru perfecÈ›ionarea cadrelor din turism pe care prefer să le ignorez, adică să nu le iau în consideraÈ›ie. ÃŽn acest an am cunoscut litoralul turcesc la Marea Mediterană de la Antalya la Kemer È™i până-n Alanya. Am vizitat cele mai bune hotele turistice, printre care: â€Adam È™i Evaâ€, â€Delphin Palace Deluxe 5* din Antalya, â€Rixos Premium Tekirova 5*,†Kemer Club Hotel Phaselis Rose 5* Kemer, Gural Premier Tekirova 5*, Kemer È™i Gural Premier Belek 5* cât È™i multe altele, din care unele imagini le-am plasat în Nume È™i lume, altele mai stau încă pe undeva. O imagine adusă din acea călătorie de documentare È™i informare turistică a servit drept punct de pornire pentru coperta cărÈ›ii Ultimul extraterestru. Al optulea reper, sau al doisprezecelea titlu de carte în anul 2015. Anul 2009. Cartea Satul Petreni (file de istorie în colab.). cu istoricul, ex-parlamentarul È™i permanent luptătorul - Ion Buga. De multe ori am discutat aprins cu dumnealui È™i despre Cobâlea È™i despre ȘoldăneÈ™ti. Ziceam că este deja o cărÈ›ulie a lui Sergiu Tabuncic despre ȘoldăneÈ™ti, editată în anul 1994. Face oare să mai revin È™i eu la istoria acestei localități? Profesorul spunea că face, iar eu nu prea aveam poftă, probabil că, nici timp n-am avut. Am mai colaborat la volumul 9 Localitățile Republicii Moldova. Din satul Ochiul Alb, raionul Drochia despre un foarte iscusit oftalmolog, profesorul Tudor Gâțu, din Ochiul RoÈ™, Anenii Noi despre tot satul. ÃŽn volum au mai fost folosite È™i câteva imagini propuse de mine. Altceva e că, imaginile mele, de la o vreme sunt tot mai puÈ›ine, în comparaÈ›ie cu alÈ›i ani. Nu mai fotografiez ca odinioară... Anul 2010. „Memorie pulsativăâ€. Dacă aruncăm o privire asupra ecourilor la cărÈ›ile editate până în acest an vedem câteva ecouri bune È™i vreo două nu prea bune. Unul nu prea bun a apărut în â€Literatura È™i arta†și a fost semnat de Ion Ciocanu. Mi-a făcut o binefacere. DeÈ™i, într-o bună zi mi-a scris: â€Lui Valerian cu urări de sănătate È™i succese ca peste un timp să-È™i găsească locul în vreo carte ca prezenta, cu o analiză a nuvelelor/romanelor sale bune È™i foarte bune!†(21. III. 2006), Ion Ciocanu, Scriitorii de ieri È™i de azi, edit. â€Literaâ€, 2004. Dă Doamne ca: â€Cele bune... Să se adune!†În primele pagini am făcut o alizie la Valeriu Ciobanu (1917-1966) în context cu Mihail Șolohov în anul 1965. Acum îl voi înÈ™uruba È™i pe dânsul mai temeinic în textul acestui studiu, graÈ›ie faptului că È™i eu în aceÈ™ti ani (2010-2012) am hălăduit prin ChiÈ™inău, ca Valeriu Ciobanu prin BucureÈ™ti. Doar că eu pe lângă colina PuÈ™kin, partea veche a oraÈ™ului, pe la Biblioteca Publică B. P. Hasdeu È™i mai departe, fiind obsedat de un elan tineresc halucinant de a-mi expune gândurile în alegorii neordinare. ÃŽnsă, n-am fost înÈ›eles pe deplin nici de postmoderniÈ™tii cei tineri È™i verzi, care au roit ca viespile în jurul lui Dumitru Crudu, apoi È™i în jurul lui Vaculovski, Moni Stănilă; n-am fost înÈ›eles nici de patrioÈ›ii lui Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija etc., È›inând cont de faptul, că timpul se consumă înzadar într-o lume nebună a unei perioade de criză maximă. Am umblat aiurea primăvara È™i vara pe străzi, ca È™i pe la È™edinÈ›ele Atelierului de creaÈ›ie â€Vlad Iovițăâ€. Am lucrat dezordonat È™i am fost răvășit din punct de vedere psihic, fiindcă ceva nu mergea cum se cuvine, ceva era prea anapoda la ChiÈ™inău È™i în toată republica Moldova. Mă mir cum de am rezistat È™i n-am dat ortul popii ca È™i colegul Gheorghiță de la â€Literatura È™i artaâ€. ÃŽn unele privinÈ›e, parcă aveam È™i eu ceva în comun cu ciudatul autor al versurilor din Fiul lunii, adică cu Valeriu Ciobanu, cunoscut în timpul vieÈ›ii (1917-1966) doar ca autor în ipostaza de istoric literar care i-a fost asistent al lui G. Călinescu, la catedra de Istoria literaturii române moderne, până în anul 1949, când a trecut ca cercetător la un nou înfiinÈ›at Institut de istorie literară È™i folclor al Academiei Române, unde a lucrat până l-a răpus un cancer la 21 decembrie 1966. Autorul monografiilor despre Șolohov, Hortensia Papadat-Bengescu, a versurilor mai puÈ›in cunoscute, poate va fi È™i el creionat într-o ediÈ›ie revăzută a volumului meu Nume È™i lume sau Ave numele... Astăzi nu prea È™tiu precis cum îmi voi intitula noul volum, însă sper că va fi! Până în anul cu încă un opt – 2018 sau în 2028! Anul 2011. Până la „Ave numele tău†a mai fost ceva. ÃŽn acest an am publicat mult doar pe paginile web, nu însă È™i în ziare sau reviste. A fost timpul când am văzut oameni modeÈ™ti, poate bolnavi, îmbrăcaÈ›i sărăcăcios, dar, care din punct de vedere spiritual sunt/erau puternici. Indiferent de suferinÈ›ele lor corporale, spiritul lor este liber È™i sănătos. AÈ™a pare-se am fost È™i eu în acest an È™i nu i-am prea văzut cu ochi buni pe oamenii bogaÈ›i, puternici È™i sănătoÈ™i din punct de vedere fizic, dar al căror suflet este bolnav de moarte. ÃŽn volumaÈ™ul meu â€Ave numele tău†am descris oameni cu spiritul liber È™i sănătos, însă printre ei s-au furiÈ™at È™i alÈ›ii. ÃŽntr-o zi pe blogul tinerilor È™i â€Noilor barbariâ€, adunaÈ›i de Dumitru Crudu, afirmam că â€Ã®n criză de timp expediez telegrafic impresii de la o È™edință de la etajul 3. Bulevardul Ștefan cel Mare È™i Sfânt, Biblioteca Publică B. P. Hasdeu.†Notam că... â€Am plăcerea să vă anunÈ› că atelierul prinde tot mai mulÈ›i È™i mai mulÈ›i doritori de a fi È™i ei creatori activi. A dovedit-o Felicia, Svetlana, domnul Pavel BorÈ™ È™i altii. Am â€trâmbiÈ›at†puÈ›in despre atelier la Liceul Teoretic Emil Nicula din satul Mereni, Anenii Noi. Acolo există un mic cenaclu Magia cuvântului È™i caÈ›iva tineri doresc să participe È™i la atelierul nostru. Sunt băieÈ›i È™i fete creativi (e), o să vedeÈ›i! Și Svetlana, care este un artist plastic, È™i e profesoară de artă plastică tot este încântată de ceea ce vede, ce aude deja a doua sau a treia oară. Eu cu toate preocupările mele, de asemenea las multe lucruri baltă È™i vin la È™edinÈ›ele atelierului, pentru că, ma captivează, îmi sunt interesante È™edinÈ›ele atelierului în plan cognitive È™i informativ. Bine ar fi, ca să pot exprima mai pe larg ganduriele È™i impresiile, însă È™i pentru atăt vă mulÈ›umesc! Mă grăbesc, însă pe viitor sper să vă împărtăș mai multe impresii!†11 octombrie 2011. Aceste rânduri grăbite au fost scrise È™i publicate pe blog, din graba cea mare, care nimic nu are cu bunele maniere, dar, iată că â€Noii barbariâ€, probabil că aÈ™a sunt È™i ei, preferă asemenea relatări. La sfârÈ™itul anului 2011 am mai avut o aventură la Muzeul NaÈ›ional de Istorie È™i Arheologie din ChiÈ™inău despre care, probabil voi nota: - Am venit la lucru într-o vreme nefastă, cum s-a exprimat un coleg de Facultate, È›intuit la pat de o boală incurabilă la vârsta lui de peste cincizeci de ani. Aveam È™i eu vreo cincizeci È™i trei. Ion Gurău – 54. Și era ultima lună de toamnă… Locul de muncă îmi era într-un birou bine iluminat, la etajul de sus al unei clădiri istorice din centrul capitalei pe strada 31 august 1989 vis-à-vis de Biblioteca NaÈ›ională, blocul B sau 2, în care È™i-a făcut studiile poetul Alexei Mateevici. Voi mai nota că È™i la Biblioteca NaÈ›ională am început să lucrez, însă atnic a fost în primăvara anului 2001 de la 19 aprilie. ÃŽn lunile aprilie È™i mai. ÃŽn cea mai frumoasă perioadă a anului. Dar când au dat căldurile de vară, sau când s-a copt cireaÈ™a, am plecat. N-am rezistat. Sau mai bine spus mi-au dat papucii, iar eu n-am cutezat să scriu Biblidioteca mea ca Mihail Vaculovski. Nu mi-a părut suficient de interesant cazul meu din anul 2001 la Biblioteca NaÈ›ională. ÃŽn cazul al doilea, la Muzeul NaÈ›ional de Istorie, a fost cu totul altă poveste. Iar la mijloc a stat motivul cu aceeaÈ™i blestemată carte de muncă, pe care mie Aliona Mocealov de la firma de turism â€Everest†mi-a băgat-o în safeul ei. AÈ™a È™i n-am înÈ›eles din ce considerente. După prima săptămână de lucru la Muzeu, specialista de la secÈ›ia resurse umane mă reÈ›ine, mă cheamă în biroul ei È™i mă întreabă: - Mi-aÈ›i adus cartea de muncă? - ÃŽncă nu. Da nu vă deranjaÈ›i. Că după ce se întoarce Aliona din Egipt am s-o aduc. Cartea se află în safeu. Iar È™efa-i în Egipt, îi explicam eu. Se întoarce peste È™apte zile, că n-a pleact ca să rămână acolo cu arabii È™i cămilile lor. - ÃŽncercaÈ›i s-o găsiÈ›i la telefon È™i spuneÈ›ii... - Am sunat de mai multe ori, dar nu răspunde. - Până vinera viitoare să văd cartea de muncă pe masa mea. - Bine, am înÈ›eles, doamnă. - Ei dacă aÈ›i înÈ›eles, la muncă. Ba mai staÈ›i un minut. AveÈ›i diploma de absolvire a Facultății de jurnalistică, certificatul de ghid în turism, copii ale buletinului de identitate, a poliÈ›ei de asigurare obligatorie de asistență medicală, a certificatului de atribuire a codului persoanl de asigurări CPAS. Vreau să le văd în original. Le aveÈ›i? - Da. Pot să le arăt. FuncÈ›ionara le-a cercetat cu atenÈ›ie dacă sunt veritabile, de parcă ar fi avut niÈ™te bancnote false în faÈ›a ochilor ei de broască. ÃŽn cele din urmă m-a slăbit din privirile ei È™i a spus pe un ton mai liniÈ™tit: - Să mai treceÈ›i pe la mine, dacă veÈ›i avea întrebări. - Am să trec neapărat, vreau să citesc Regulamentul Intern È™i atribuÈ›iile de serviciu. - Bine. Vă aÈ™tept luni. Am lucrat sâmbăta. A fost o zi mohorâtă, însă au venit mai mulÈ›i vizitatori decât în cursul săptămânii. Majoritatea erau elevi de la diferite È™coli, gimnazii È™i chiar de la un Liceu binecunoscut din Buiucanii capitalei. De la Dante Alighieri, bineînÈ›eles. Am avut-o ca colegă de lucru pe o tipă cu mutra acră, o rusoaică care nici în ruptul capului nu vroia să vorbească în limba română. Ba chiar, mi se părea că are o alergie de la ea. (Am reporodus un mic fragment dintr-o istorie). Apoi a venit luna decembrie, 2011. Și am intrat în anul 2012. 2012. „Fulgere în tunelâ€, editura „Grafema Librisâ€. Localitățile Republicii Moldova, volumul 10. (în colab.). Ca È™i volumul 9, foarte solicitat, vol. 10 a ieÈ™it într-un tiraj mizerabil - de doar 1.000 exemplare, volumul având 804 pagini. Eseurile mele sunt despre satele: Palanca, CălăraÈ™i, Picus, Anenii Noi È™i satul Petreni, în colaborare cu profesorul Ion Buga, cu publicistul Tudor Èšopa. Din Petreni au ieÈ™it: Mircea V. Ciobanu, născut la 29 februarie 1956, scriitor, editor È™i autor de manuale È™colare etc. Tot din această localitate: Grigore Leahu, profesor la Universitatea â€La Sapenza†din Roma, Lidia Ranga, USM, Eugeniu Știrbu È™i Eugeniu Èšurcanu, eminent al Ocrotirii Sănătății, decorat cu un ordin È™i medalia â€Meritul Civicâ€, Grigore Èšurcanu, doctor în medicină, Chiril Darie È™i Valeriu Tizu, primarul care a făcut tot ce i-a stat în puteri pentru ca să apară cartea despre satul Petreni. Cartea „Fulgere în tunelâ€, editura „Grafema Libris a apărut È™i ea cu mari eforturi din partea autorului È™i cu spriginul financiar al lui Valeriu Măciucă. Biblioteca Municipală B.P. Hasdeu de asemenea mi-a cumpărat vreo 50 de exemplare pe care le-a distribuit în filalele sale. La 18 iulie pe blogul Vlad Iovita Dumitru Crudu plaseaza un reportaj foto de la prezentarea carÈ›ii cu un mic comentariu. Iata-l: ÃŽn ospeÈ›ie la Biblioteca Ștefan cel Mare – scriitorul Valerian Ciobanu, care ne-a citit fragmente din noul său roman. Un roman S.F. â€Fulgere în tunelâ€. TotuÈ™i, â€De ce aÈ™a de repede prin aceÈ™ti ani?†Cu trecerea timpului, poate că veÈ›i înÈ›elege. Anul 2013. Am împlinit 55 de ani. Ianuarie. La 31. 01. Victor GrebenÈ™cikov scrie despre mine în „Literatura È™i arta†– Sfidător de timpuri. E bine È™i aÈ™a! La 55 de ani... Eu nu aÈ™tept prea mult È™i dau cu titlul: „În locul lui Valeriu Jereghiâ€. (p.8. nr.7, 14 februarie) È™i un text cu fotografie „O carte lansată la ȘoldăneÈ™ti†tot în 14. 02, 2013. ÃŽi mai scandalizez puÈ›in pe unii cu „Picături poetice†într-o bibliotecă, cu foto de la eveniment, 21 februarie. Apoi în „Literatura È™i arta†din 13 iunie „AtenÈ›ie maximă în vremuri dramatice†și „AÈ™adar, Igor, eu îți scriu...†(25. Iulie 2013). Urmează „Ce facem?†apoi „Aeroportul È™i Calul Troian Imperialâ€, pagina 2 din 17 octombrie 2013. Mai plec la Vadul RaÈ™cov È™i scriu câteva rânduri de „La Dumitru Matcovschi acasăâ€, 24 octombrie, „Accidentul fatalâ€, nr.47 È™i „Anii de glorie ai liceului „Sadoveanuâ€, 28 noiembrie 2013. Modest parcă, prea modest, dar cu serviciul pe care l-am acceptat, ca pe o corvoadă, este È™i această o mică contribuÈ›ie la publicistica anului 2013, care a fost. Oare, chiar a fost anul în care am devenit Laureat al săptămânalului â€Literatura È™i arta†la rubrica â€Publicisticăâ€? AÈ™a a fost È™i n-am ce face. BineînÈ›eles că a mai ieÈ™it un nou volum Localitățile Republicii Moldova în colaboorare cu Anatol Eremia, Alexandru Ganenco, Victor Ladaniuc, Tudor Èšopa. ÃŽn revista â€NOI†la rubrica ex-libris susÈ›inută de Elena Leah volumul este prezentat în felul următor: LOCALITÃȚILE REPUBLICII MOLDOVA: itinerar documentar – publicistic ilustrat. Valerian Ciobanu etc. Vol. 11. R-Sa. ChiÈ™inău: FundaÈ›ia DraghiÈ™tea, 2013, 548 p. (A se vedea revista â€Noiâ€, nr. 2 p. 32.) ÃŽn acest volum eu am eseurile despre satele RoÈ™cani, Anenii Noi în colaborare cu Veronica Donciu È™i despre RăuÈ›el, FăleÈ™ti È™i sătucul RăuÈ›elul Nou, com. HiliuÈ›i. Despre Salcia, sau Salciile din Taraclia È™i ȘoldăneÈ™ti au scris alÈ›ii: domnii Anatol Eremia È™i Tudor Èšopa. Anul 2014. Am 56 de ani. CărÈ›ulia editată la â€Labirint – Gheorge Cutasevici†- Ultimul extraterestru, â€ÃŽncă o reuÈ™it㆖ serialul enciclopedic Localitățile Republicii Moldova a ajuns la al 12-lea volum. (Literatura È™i arta, 4 decembrie 2014). Tot acolo, adică în volumul 12: localitățile Socola, ȘoldăneÈ™ti, Speia, Anenii Noi, È™i Soroca, Sofia... AÈ™a s-a întâmplat că â€ÃŽncă o reuÈ™ită†s-a dovedit a fi ultima mea publicaÈ›ie din anul 2014. Altele, mai interesante, vor fi în anul 2015. Care vă vor atrage atenÈ›ia dumneavoastră. Inclusiv È™i în o encilopedie de Duminica Mare, cum a defint Localitățile Republicii Moldova dl Ion Melniciuc, doctor în filoologie, conferenÈ›iar universitar de la Facultatea de Litere sau de Fluturi, cum se exprimă un poet È™i un prozator de la BucureÈ™ti. Tot din 2014 – membru al UZP din România. Uniunea ZiariÈ™tilor ProfesioniÈ™ti, carnetul nu nr. 4957. (www.uzp.opg.ro) Anul 2015. La doar 57 de ani. Anii nu sunt ca 58 sau 68 însă tind să se adune È™i aceÈ™tia într-un car de ani. Acesta este anul apariÈ›iei acestor rânduri. Și nu doar, fiindcă urmează să apară eseul despre satul TeliÈ›a, Anenii Noi, despre alte localități È™i de ce nu È™i despre ȘoldăneÈ™ti din valea Ciornei, despre Cotiujenii Mari, Vadul RaÈ™cov... La 19 februarie 2015 în â€Florile Dalbeâ€, nr.7, pe pagina 8 cu genericul speranÈ›e literare, literatură îmi găsesc în rubrica Povestiri de seama voastră povestirea în variantă scurtată â€Deasupra Bermudelor†cu persoanjul meu literar LetiÈ›ia Leu. LetiÈ›ia Leu nu este prima, sau primul persoanj, mai sunt: ChiÈ™inăuenii, Extraterestrul, gaura neagră a tunelului, â€Grădinile baha,i la Haifa„ , â€Ghidul Doamna Moarteaâ€, trandafirii negri È™i altele. Ar fi nefiresc să exclud sute de articole, eseuri, luări de atitudine pe paginile web: www. proza.ru È™i www.agonia.ro, pe care am È™i câteva pseudonime: Delavale, Victor Caraman È™i altele. Am afirmat că la început a fost sfârÈ™itul È™i am amintit de ochelarii desenaÈ›i. Iată că acum am nevoie È™i de ochelari adevăraÈ›i. MulÈ›i dintre noi, nu doar eu. La toate acestea mai am încă de adăugat ceva. Multe bineînÈ›eles. Pentru că, dacă n-am fost primăvara la Haifa, (în pelerinaj baha,i), probabil, mă voi duce la IaÈ™i È™i Budapesta, la Oradea sau la Arad È™i Istanbul. Primăvara dacă trece, după dânsa vine vara... Să văd ce mi-a aduce vara anului 2015. Că primăvara poeÈ›ilor europeni la ChiÈ™inău - nu mi-a adus nimic... Am participat doar la Salonul internaÈ›ional de carte pentru copii È™i tineret, ediÈ›ia a XIX-a cu â€Ultimul extraterestruâ€, È™i cu personajul meu LetiÈ›ia, însă tot cartea lui Dumitru Crudu a fost aleasă drept cartea cea mai bună a anului 2015. Eu m-am mulÈ›umit doar cu participarea... Iată un fragment din viitoarea ediÈ›ie revăzută È™i completată, care mi-a apărut tot la editura locală â€Labirint†din orășelul ChiÈ™inău. â€LetiÈ›ia Leu, care învăța în clasa a opta începea să devină o mare visătoare. AÈ™a era firea ei încă din copilărie È™i nu aveai ce-i face. ÃŽntr-o zi ea visa cu ochii deschiÈ™i că pășeÈ™te pe altă planetă, în timp ce mama ei, o femeie necăjită de la È›ară, foarte ocupată cu toate grijile casei È™i ale gospodăriei, nu-È™i vedea capul de atâtea probleme. Mama ei, văzându-È™i fiica căzută pe gânduri ziua în amiaza mare, i-a zis: â€Fată dragă! Fii mai energică È™i termină odată lucrul început. Te miÈ™ti ca o bătrânică!†Mamă, nu te supăra, a replicat LetiÈ›ia, dar È™tii că eu sunt abia o adolescentă, care mai are de învățat, care vrea să mai citească o carte foarte bună... Bine zici fata mamei, îmi corectez observaÈ›ia, i-a spus mama. â€Tu eÈ™ti ca o bătrânică de treisprezece aniâ€, însă ar fi mai bine să fii încă ca o copilă harnică ca furnicaâ€. Tăman atuni a intrat în curtea lor VictoraÈ™, un vecin mai mic decât LetiÈ›ia, fiul unchiului Colea din vale. Fără să vrea dânsul a auzit spusa mamei LetiÈ›iei Leu È™i le-a povestit altor băeÈ›i că a aflat ce-a vorbit mama fetei, care de multe ori râdea de el sau îi făcea lui niÈ™te observaÈ›ii, luându-l mereu în căruță. Vorba spusă de la unul la altul, a ajuns în clasa în care învățau colegii LetiÈ›iei, niÈ™te copii încă de treisprezece, paisprezece ani. Și din senin LetiÈ›ia s-a ales cu porecla â€bătrânică de treisprezece aniâ€. Porecla i s-a lipit de ea ca scaiul de lâna oii. Ba chiar a devenit È™i un fel de supranume ironic. Peste un timp LetiÈ›ia s-a obiÈ™nuit că băieÈ›ii, atunci când doreau să o enerveze îi spuneau aÈ™a, unii mai în glumă, alÈ›ii mai în serios È™i ea nu se mai supăra pe ei, ci se mândrea. Ea le răspundea: â€Eu sunt o fată deÈ™teaptă È™i înÈ›eleaptă ca o bătrânică, da nu-s o proastă, ca alte fete sau băieÈ›i de seama mea!†Ea a confirmat că nu este o proastă în povestirea publicată în revista â€Florile Dalbeâ€, 19 februarie 2015. Ea ne-a mai dovedi aceasta È™i în volumele care vor mai fi! Cu ea È™i despre ea. Iar eu, în anul 2016-2017 sau în 2018, dacă voi fi întrebat cum îmi privesc opera, retrospectiv? Cum îmi văd primele cărÈ›i, de pildă. Răspund: cu duioÈ™ie aproape părintească. AÈ™a cum îți aminteÈ™ti de copiii care sunt mari È™i plecaÈ›i de acasă. AÈ™a cum... îmi amintesc de toate problemele care au fost când le-am scris. Există o legătură între primele È™i recentele? Sigur că există. Una reiese din alta È™i tot aÈ™a mai departe. Unde vrei să ajungi? La Secolul de Aur. Atunci, probabil, niÈ™te extratereÈ™tri vor veni să colonizeze, sau pur È™i simplu să ocupe pământul. Ei vor afla foarte multe lucruri stranii È™i urâte despre noi, despre problemele noastre. Se vor supăra pe noi È™i vor începe să ne lichideze împreună cu toate depozitele cu arme obiÈ™nuite, cu arme nucleare, cu bombe, rachete intercontinentale, pe care le au, mai ales, ruÈ™ii. Vor folosi o armă cosmică – bula mare de gaură neagră, care va nimici È™i absorbi totul în calea ei – construcÈ›ii, depozite cu arme dintre cele mai periculoase È™i oameni, oameni, păduri, sate, oraÈ™e. După prima aplicare a â€găurii negre†va fi lichidată o parte considerabilă din regiunea transnisteană, începând de la depozitul de arme de la Colbasna până după Tiraspol. Pe itineraul pe care va merge bula mare de gaură neagră nu va rămâne nimic, decât o gaură mare săpată în pământ cu o adâncime de circa 150-190 de metri. ÃŽÈ™i va schimba albia sa firească până È™i fluviul Nistru, care va începe să curgă la vale, spre Marea Neagră, pe fundul găurii lăsate de arma cosmică devastatoare. A doua aplicare a acestui tip de armă, adusă de extratereÈ™tri din cosmos, va fi pe teritoriul Rusiei, începând de după munÈ›ii Urali până aproape de oraÈ™ele Lugansk È™i Rostov pe Don. â€Gaura Neagră†va face o curbă interesantă, pe alocuri mergând È™i în zig zag, peste aproape toate depozitele cu arme nucleare, spaima întregii lumi È™i mândria unor lideri de la Kremlin. Nu vor scăpa cu viață nici liderii din Kremlin. Ei vor fi absorbiÈ›i de gaura neagră împreună cu tot arsenalul lor nuclear de temut. BineînÈ›eles, Gaura Neagră nu va devasta toată Planeta Pământ. Aproape de Marea Neagră, sau chiar deasupra ei, ea se va ridica în sus È™i cu ajutorul extratereÈ™trilor, care au adus-o, va fi expediată înapoi în cosmosul nemărginit, spre periferia Galaxisei È™i spre zona Găurilor negre din Univers. După această operaÈ›ie, extraterÈ™trii, adică o altă civilizaÈ›ie, va pactiza cu pământenii È™i toÈ›i vor trăi în Veacul de Aur în perfectă armonie. Pare fantastic, da? Eu tot zic că da, pare, însă poate fi È™i adevărat. Că cine È™tie ce ne mai aÈ™teaptă pe noi în viitor? Poate È™i o eventuală ciocnire cu o altă civilizaÈ›ie, apoi È™i o împăcare... Pentru a supraveÈ›ui împreună! Pentru că, Planeta Pământ, care s-a format cu mult timp în urmă, a suferit nenumărate schimbări. Și pentru că È™i Soarele se va stinge într-o zi... Iar oamenii de È™tiință cred că Soarele s-a născut acum 5 miliarde de ani È™i estimează că va mai trăi încă alte 5 miliarde de ani. A ajuns cam pe la mijlocul vieÈ›ii sale. Și Planeta Pământ a ajuns cam pe la... Sperăm, totuÈ™i, că nu degrabă ea va avea aceeaÈ™i soartă ca È™i Planeta Marte. ÃŽntr-o zi însă, se va stinge Soarele, iar Pământul nu va mai primi căldură È™i lumină de la el. Și atunci poate chiar că va veni Gaura Neagră, cea mai mare gaură, care poate să absoarbă È™i o stea ca Soarele răcit, cât È™i planetele moarte din jurul Soarelui, care, dacă se va răci până la zero garde, va deveni invizibil È™i se va micÈ™ora foarte mult. V-am spus că â€la început a fost sfârÈ™itulâ€. Iată pare-se că, este adevărat ceea ce am spus. DeÈ™i, pot È™i să gresesc? È™i chiar să nu am dreptate. Dacă ne gândim mai bine È™i mai mult la CUVÂNT. La un singur cuvânt, nu la un abzaÈ› din 2 propoziÈ›ii pe care le reproduc întocmai: â€Basarabenii, numeroÈ™i, inegali, sunt, cu puÈ›ine excepÈ›ii (Vitalie Ciobanu, Leo Butnaru), depășiÈ›i cu totul (Grigore Vieru) ori defazaÈ›i (majoritatea). Locul lor într-o istorie a literaturii române nu se poate încă stabili cu precizieâ€. (p. 1401) Nicolae Manolescu - Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură. - PiteÈ™ti, Editura Paralela 45, 2008, 1526 pagini. Iată È™i aici eu nu-i dau dreptate marelui cercetător literar Nicolae Manolescu. Pentru că la început a fost sfârÈ™itul apoi â€cuvântul†dumealui scris într-o carte de importanță primordială! ÃŽn anul 2016 am un mic roman-povestire sau poveste cu naraÈ›iuni fantastice È™i nu numai: „DESTÃINUIRI DEASUPRA CRPAÈšILORâ€. ÃŽn timpul apropiat sper să mai am È™i â€Trasee nevăzuteâ€, un roman în care mă întâlnesc cu Manuc, cu Satan È™i cu cine vreÈ›i să vă imaginaÈ›i Dumneavoastră, numai nu È™i cu criticul literar Nicolae Manolescu. Cu domnia sa eu nu mă întâlnesc. Pentru că... Până în anul 2008 eu nici nu îl cunoÈ™team ca critic, iar după 2008, abia de încep să-l dibuiesc! |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy