zi potrivită pentru călcat haine
ușor netezești gulerul unei cămăși
îți vine să spui profetic ești
ceea ce calci
la fel de ușor eliberezi aburul
și-ți pare că-i respirația ta
într-un sfîrșit înghețat de februarie

dacă n-ar fi vecinii
i-ai înjura pe cei vii:
lua-v-ar dracu de travestiți
cît e lumină robotiți ca și cum
numai dragostea voastră ar exista pe pămînt
în întuneric lăsați capul în pernă și vă aduceți aminte
că aveți stern
puneți pe el mîinile ca și cum ați accepta premii de excelență
apoi vă întoarceți pe-o parte pe alta
pînă cînd vi se pare
că semănați cu un mort cît se poate de glossy

și iată moartea că vine cum zicea perța*
trăgînd după ea o lighioană verzuie
la ce-mi folosește să te iubesc
dacă în lumea de dincolo
nu voi mai ști cine ești?

înclin să cred tot mai mult
că nevasta lui lot
nu s-a prefăcut de-adevăratelea în stîlp de sare
doar a încremenit de durere
așa cum facem toți
cînd ne oprim și
ne ajunge din urmă trecutul