la tine-am învățat că timpul își desface orele în faguri de venin
precum cămășile de pe un șarpe bătrân și lihnit
așa cad
îmi închipui cum spui acolo povestea singura știută pe de rost

gravidă cu mine aveai poftă să mănânci pământ
pumni întregi au dispărut printre faliile trupului avid
până-a-nceput să crească-n tine o stâncă și ți-a venit sorocul
n-ai mai știut ce naști pe mine sau stânca înclinată spre zei
n-ai mai fost sigură de unde ți se trage suferința

zodiile noastre învelite-n khimar stau pe frânghie-alături
în fiecare noapte plouă și-n fiecare noapte văd prea târziu
cum ploaia urcă dinspre pământ spre cer într-o răzbunare de aburi