aș putea fi o ploaie spune tăcerea din mine
ne putem vedea la zece și jumătate dă de înțeles nostalgia ta
hai să ne prefacem că ne-am uitat rolurile
ca să dăm frâu liber improvizației

n-am mai creat nimic de o veșnicie
și dacă timpul tot ne macină
vom repeta ca un mecanism stricat
am încredere în tine, am încredere, am...

m-am decis, am să-ți cânt un răsărit
ce nu și-a limpezit încă culorile
iar tu o să-mi dansezi o ploaie
care n-are nevoie de coregrafie

toată lumea caută ceva adevărat
numai că nu toți caută unde trebuie
nici în afară, nici înăuntru
și partea dureroasă e că nici nu vor să aprindă lumina

poate că aseară am plouat
poate că ai dansat în felul tău inimitabil
poate că am fost un răsărit deosebit
poate că ai rupt tăcerile ce ne acopereau

dar dacă stau și mă gândesc,
cred că putem inventa lumea adevărată