Curg prin vârfuri ascuțite și mă smulg din gheare însângerate, pășind printre umbre de mătase, privind la suflete ce se-nalță grațios în adiere de sunete mute. Săgeți otrăvite cu șoapte întunecate, încremenesc îmbrățișate de ființe deja trecute. Vibrație amorțită se reflectă în cioburi de oglindă vie. Plutesc printre gânduri unite de spumă revărsată în sticlă goală. Privești înghețat cum te dizolvi în prezentul ce ți-a fost hărăzit, împroșcat cu propria-ți singurătate. Pășești cu jumătate de trup, spre glasul liniștii ce te va elibera de frica clipei tale ...

Augustin A