Culeasă

Mari poeți de-a lungul vremii
Au asemănat femeia cu un soare,
Alții c-o păpușă.
Eu, că nu-s poet prea mare
O asemăn cu o ușă!

Ușa către fericire,
Ușa către mângâiere,
Ușa ce spre tine-aduce
Surâzând luna de miere...

Dar până s-ajungi acolo
E-o problemă complicată...
Fiindcă mai întâi de toate
Ușa trebuie: descuiată!

Și treaba se face bine,
Și o face fericită,
Nu c-o cheie la-ntâmplare
Ci cu una: potrivită!

Câți bărbați, atâtea chei!
Că de când e lumea lume,
Cheile le țin doar ei!
Chei de lacăte, valize
Frigider sau șifonier,
Ar mai fi cheia franceză,
Cheia de casă de bani,
Cheia de la turnul Londrei
Ș-ai’ făcută de țigani.

Dar tu ce te faci amice
Că din atâtea modele,
Tu te chinui viața toată
C-o cheiță de sardele?!

Merge ea, cât merge bine
Și-ai să vezi, prinde rugină,
Ș-apoi nici gerovitalul
N-o mai scoate la lumină!

Poți s-aplici tu glaspapirul,
Șmirghel, pila, ciocolata...
Poți să le încerci pe toate:
-Ți-a ieșit din uz și gata!

Nu te văita la lume,
Nu e vina nimănui!
Leag-o cu-n șiret ș-o fundă
Fă-i un nod,
Și pune-o-n cui!