se înălța Zvetlana
ca o trestie peste gard
creștea în miez dulce gângănii vorbitoare
și n-au găsit ce roade


Zvetlana
le-a dat o gură de vodcă
dintr-aia piper
să-i ardă bucuria pe față
dintr-aia cu mărgele transparente
să-și vadă prin ele
neamul
mort
și să-l plângă

așa făcea Zvetlana
cu șurubelnițe-n creierii zemoși
treceau zilele
cucuvelele
până boarea ei de amurg se strecura prin urechile acului
până curgea ploaia trei zile la rând
și pământul de sub Zvetlana
uscat
sta martor