bine-ai venit în lumea bună a poeziei
mi-a spus bătrânul scriitor înainte să moară
eu
n-am mai avut răgazul să-i răspund cum stă treaba pe-aici
că lumea bună a poeziei se cațără pe umerii altei lumi
și de-acolo
din cauza exoftalmiei
a bronșitei astmatiforme
scuipă
lumea bună a poeziei are boli
are doctori ba
am auzit că are chirurgi cu expertiză în operații estetice


indigenii circulă numai cu telegondola
în lumea bună a poeziei
stațiile lor sunt puternic semaforizate acustic

întrucât ajung atât de aproape de cer
indigenii
își desfac degetele în V
și fix în acel unghi le cade câte o lebădă neagră
direct de pe stropii de ploaie

când lebedele sunt în călduri
indigenii le simt
așa că pun sub aripile lor
ouăle cuvintelor
cele cu sămânța vizibilă doar la lumina lunii

după aceea
așteaptă 3 săptămâni
poate 3 zile
poate 3 ore
(3 unități de timp aleatorii
ca s-o spun pe-a dreaptă)

din găocile sparte
ies puii
la început cu puf alb alb
pe urmă
după ce mai cresc
puful devine pestriț
iar când au aripi cu adevărat
nu știu de la ce
dar penele lor sunt negre cu totul
negre și gata de zbor
căutând fiecare un V