Aruncă bolovanii din capătul roții cu galoșii
cea-cea-cea
și iar ridică roaba de un cotoc
pe marginea de drum
îndesându-și bărbatul mai înăuntru
când cu genunchiul când cu cotul ei ascuțit

în fiecare gâfâitură auzită se simte decadența
și umilirea întregii feminități
oricât de eroică ar părea pentru unii
depășirea limitelor doar
ca să cari de la cârciumă consoarta
în roabă precum bostanii din câmp

cât eu ma zbat în complexe
femeia își strânge broboada tresărind
la auzul unui claxon
apoi așează și mai comod bărbatul amorțit
împingând roaba cu picioarele sucite mai departe
prin aerul stupid spre casă