atunci când va fi timpul
mă voi trezi într-o mare de pastă amorfă
din care ies în același timp, mâna care scrie și mâna care traduce
mâna celui care știe să schimbe cuvintele la o rată de schimb avantajoasă și mâna celui care culege cuvintele zidind peretele unui nou turn Babel
și în acea pastă amorfă dar supercreatoare vom fi și eu și tu și noi fără ipocrizie și fără false pudori
dar... ciudat
de fiecare dată, dimineața când mă trezesc, văd în jur
femei girafă ce-și înalță mândre gâtul printre petice cuvinte așteptând lasciv trecerea orelor-spectatori într-o expoziție abandonată
barbați caracatiță cu trupul plin de ventuze otrăvitoare
și rinoceri, mulți rinoceri
alături de leneși cărora le trebuie mai mult de o viață pentru a trece de la un cuvânt la altul

viața mea, o grădină zoo, cu toate visele închise-n cuști
și cu toate cuvintele expirate din cauza reformelor poetice
așteaptă sosirea acelui... odată