Moment

Stropii mici cad în bălți precum gloanțele în piruete care pătrund prin ținta neputincioasă, verticală și deja mult prea găurită...
Cerul are culoarea obrajilor care nu au văzut lumina de cel puțin câteva zile...
Prin aer, e un fel de sentiment, un fel de trăire a emoțiilor care par răstignite sau cel puțin cioplite de vreun tâmplar beat, cu mâinile tremurânde, nesigure, la început de carieră...
E frig în suflet. Căldura fuge rătăcind sus în cer... Rămân c-o sete de căldură, c-o sete de frumos, de ideal, de sărutări razante de raze, de dorința ciocului plin de hrană care să se deschidă lângă mine...
Momentul acesta străbate niște galerii parcă tot mai bătucite de viață, de tropotul asurzitor al anotimpurilor neiertătoare și de un început de zbor care fără să realizeze prea multe, s-a trezit deja deasupra norilor pufoși...
Stropii mici cad în bălți precum gloanțele în piruete care pătrund prin ținta neputincioasă, verticală și deja mult prea găurită...