se prăbușește în tine o mare iubire
nu sună a piatră nici a liniște
siesta dintre a fi și a dispărea

ca să treacă timpul
al tău
al său
(al vostru niciodată)
îți numeri degetele de la mână

sunt toate
la locul lor
tefere
în alveole de carne și mușchi
la fel de sigure pe articulații cum ești tu pe dispoziția de criză

la schimbarea fiecărui anotimp
soarele trece ca prin tifon
unge anemic osia cerului
pătrunde prin ligamente vegetale
nervuri anxioase
țesuturi în care
moartea și-a instalat jocurile mecanice

tu numeri degetele de la mână
sunt toate
deși nimeni nu pleacă fără să-ți ia ceva
nimeni nu te lasă întreagă

când se prăbușește în tine o mare iubire
tăcerile se-așază una peste alta
construiesc o casă unde să te baricadezi
să te dezbraci în pielea goală
și să te pipăi
halucinând că ești întreagă
că
pielea ta acoperă o piersică din care va mușca
gura flămândă a unui zeu