Din lăstar ai devenit arbol
ți-au crescut falnice ramuri
pe aici și pe acolo cu urme
câte un ciot, o frunză, o floare

a trecut timpul, te văd matur
frunzele cad
iar vântul suflă, încovoaie
ești același

din flori, copii
separați
în același pământ
departe de tine

cât de drag îmi amintesc
foșnetul frunzelor de mai
culorile ce le purtai în toamnă
zăpada ce te impodobea la sarbatori

tu mângâiat de soare,
împletești fiecare ram
din lăstar ai devenit arbol
ți-au crescut falnice ramuri
pe aici și pe acolo cu urme
câte un ciot, o frunză, un lăstar

a trecut timpul, te văd matur
frunzele cad
iar vântul suflă, încovoaie
ești același

din copii, lăstari,
separați
în același pământ
departe de tine

tu necăjit de soare,
împletești fiecare ram
poate cu putin noroc
azi o să porți umbră,
La ce folos...
te admir...
chiar și mort