îți rupsesem pasul și mă ascunsesem după un vraf hârtii
pe după soare pe după lună&
eram capabil să pun o întrebare de o mie de miliarde
numai și numai
pentru ca-n viața noastră de provincie
idealurile
să nu fie zvârlite la coșul de gunoi al istoriei
numai tu
având o altă dorință de a-ți construi ființa pasageră & casnică
eram numai cuvinte devenisem cel mai temut spadasin
après d’artagnan al cărui nume l-am purtat
de la moartea lui alexandre dumas-le père
știi
eu
n-am pus pe araci o grădină de portocali și de alte plante exotice
am înălțat pe araci o grădină de roșii alogene fără etichetă
din care nu va mânca nici proprietarul de iluzii tomnatece
prin care să mi te-ntorci
prin
de mine însumi
vindecându-mă
de boala imperială a celui care s-a confruntat
cu toate civilizațiile dispărute sub cupola lui bach
era anul nou și la patru spre cinci dimineața
gps-ul se blocase-n viena
astfel încât toate geniile muzicale din lume
au cântat pentru noi sateliții dirijând fantasticul concert
uneori al singurătății în doi
alteori& al iubirii fără mască
cum definește shakespeare dragostea & chinurile
eu voiam să te scot din minți
tu voiai să mă scoli din morți
eu eram un munte de sare-n soare
tu erai singurul meu sprijin din universul palpabil
&pe care nu l-am descoperit decât în lumina felinarelor
surugii îmbrăcați-n negru mânau caiii albi ai destinului
plesnind din bici pe zăpadă fără pricină
o vietnameză a întrebat cine suntem
cum ni se pronunță numele în vietnameză
voiam să -i vorbesc despre indochina
catherine deneuve ne-o luase înainte
și după prea multe întrebări
n-am mai avut niciun răspuns
în loc de bacșiș surugiul a oprit
la poarta lui beethoven din viena
a fost clipa zeiască pe care am trăit-o
într-o zi de întâi ianuarie
întrebarea fără de răspuns a veacurilor
cum s-ar putea aduce un altfel de răspuns
,,unul dintre voi mă va trăda”
la masa cinei celei de taină
însuși Fiul lui Dumnezeu intră și iese prin ziduri
atingându-se de fiica moartă a văduvei
leonardo a omis-o
,,talita kumi”
rostit-u-s-a
învierea în aramaică