(după povestea „Cinci pâini” de Ion Creangă)


Cică doi drumeți, odată
Călători de-o săptămână,
Au făcut popas de-ndată
Ce-au ajuns la o fântână.
Apucatu-s-au să-ntindă
Masă mare în costrei,
Pâine-aveau la ei merindă,
Unul două și-altul trei.
Alt drumeț, dosind grimasa,
Zice cu voce domoală:
- Să vă fie bună masa!
Și le-arată traista goală.
Bucuroși ei l-au primit
Și împart totul frățește,
Iar străinul, mulțumit,
Cu cinci lei masa plătește.
Totul e până la bani,
Aici nu mai e frățește,
Cum să-mparți cinci gologani?
Două pâini, doi lei primește.
Asta nu-i prietenie,
Buni amici și să se fure?
Merg cuprinși de dușmănie
La judecător să jure.
Este clar, i-a lămurit,
Dar surprizele-s cu carul
Și-un proverb adeverit:
„Nemulțumitului i se ia darul”

Tu nu ești judecător,
Însă toată lumea așteaptă
Să le vii în ajutor
Cu o socoteală dreaptă.