Despre cuvinte

Cuvintele au şi ele dramele lor, propriile victorii. Înlănţuite, lăsate singure, puse la încolţit sau condamnate la tăcere, ele sunt capabile uneori chiar să te adăpostească.

Despre (ne)credinţă

Când ne vom fi depăşit îndeajuns necredinţa, Veşmântul nostru va veni de la sine. Va fi Veşmântul tuturor anotimpurilor: de va fi cald, ne va ţine răcoare, prin siberii de va trebui să trecem, el ne va încălzi suficient de mult, cât să continuăm pe Cale..., aşa cum fiecare bătaie de inimă se pregăteşte să-i succeadă alteia, încetinindu-şi sau înteţindu-şi zbaterea, cât să nu tulbure sentimentul cosmosului.

Despre absenţă / retragerea sinelui

În „marea absenţă”, când devii o foaie albă, un simplu recipient pentru exterior sau extraterestrul deloc convins de rosturile sale, eul adună resurse pentru continuitate... În curând vei fi „atât de tu”, încât vei personaliza ambientul şi nu din narcisism gratuit, ci, dimpotrivă, pentru că-ţi vei fi asumat în timp util discreţia anonimatului.

Despre etichete

Etichetele se lipesc în univers pur mundan ca pe sticlă, cu superficialitate totală, în acompaniamentul steril al vanităţii specifice nepurtătorilor de cruce.

Despre timp

Prezentul nu există în sine. Ignorând trecutul, dintr-un motiv sau altul, ne tăiem rădăcinile, astfel că vom fi veşnic înstrăinaţi. În acelaşi timp, opţiunea de a exista fără perspectivă este una profund descurajantă; este ca şi cum ai alege să trăieşti o asfixie continuă, iremediabilă.

Despre curaj

Curajul tău trebuie să te împingă să faci din „obloane” cel mult figuri de stil ermetice, oricând descifrabile de minţile şi inimile mirate, estetic vorbind şi nu numai.

Despre iluzie

Suntem convinşi adesea că am găsit formule passe-partout; aprofundând, vom descoperi marile excepţii.