Vasiliu Zonel

Chiar în dimineața când neprevăzutul a intervenit, domnul Mirel Boscăneanu m-a anunțat telefonic de nenorocire. Ziua aceea și cele care au urmat au fost triste, cenușii, nu îmi găseam locul. Încă odată mi-am dat seama cât de vulnerabili și de trecători suntem pe aici, prin zona asta de univers. Pentru mine Vasiliu Zonel a reprezentat ceea ce numim Omul Frumos, cu o infinită sensibilitate sufletească. A inițiat și condus o revistă culturală în Galați unde mi-a tipărit trei texte (proză scurtă). La un eveniment în București, când ne-am reîntâlnit, a găsit prilejul să-mi spună câteva cuvinte de apreciere pentru povestirile mele. Cum această evaluare venea de la o personalitate, cuvintele sale au însemnat foarte mult pentru mine. Mai târziu, când era director în ”Electrica”, i-am transmis o invitație la un concert, (recital de muzică clasică) susținut de fiica mea, violonistă, acompaniată la pian de V.M. Surprinzător a onorat invitația, în condiția când, ca director, era supraaglomerat! Și nici n-am știut dacă agreează o astfel de muzică. Au fost și alte asemenea evenimente, participarea la vernisajul unor expoziții, pe care eu le-am coordonat.
Dânsul mă trata ca pe un prieten, deși eu nu aveam curajul să afirm asta, ne despărțeau o mulțime de lucruri, dar ne și uneau. A fost un îndrumător, un mentor și prieten pentru mulți dintre colaboratorii săi. Poate de aceea, într-un moment când nu găseam răspuns la numeroasele întrebări pe care mi le puneam, i-am trimis un text pe email ”Istorie și ficțiune”, rugându-l să-mi transmită o părere. Nu am primit răspuns. Apoi m-am întrebat, oare nu l-a supărat îndrăzneala mea? Pentrucă, deși percepeam o barieră socială între noi, aceasta nu a fost niciodată de netrecut, știa să fie apropiat față de oameni.
Mai știa că numai prin cultură ne putem ridica pe un piedestal. Poate că de aceea s-a implicat ca nimeni altul în proiectul de suflet ”Tezaurul Energeticii Românești”.
Mulțumesc doamnei O. I. care prin rememorarea faptelor sale m-a încurajat într-un fel, să-mi exprim și eu, cu toată sinceritatea, ceea ce am simțit pentru Domnia Sa.
Transmit condoleanțe familiei pentru greua pierdere. Adio domnule Director!

P.S.
Textul de mai sus a fost scris cu ocazia morții fulgerătoare, (infarct) a domnului Vasiliu Zonel. Îl fac public acum.