sau poate numai rubrica ta personală
în care cu maxim lirism (fără de scrupule?)
îți așterni memoriile... afectivitățile

!e lume
cu vești proaste și sumbre umplută

!coadă la lumină
și tastatura pe care în lipsă de mâini... de imaginație
ne lăsăm obosiți cu coatele

!durere de neneglijat

zăpezile se topesc întruna
îți desenezi rotunjimea irisului
minimă garanție a locului în orbită

spaimă:
dacă nu vei fi la înălțimea zilei dinainte?!
dacă la fel de prost ca și ieri o vei duce?!

autosugestie:
nu dorești răul nimănui
nici măcar ție

–câte un oracol continuă să vorbească despre vocații masochiste–

!atunci fie înspre ispășire
totul să se oprească în timp util
să nu-și iasă din fire copacul și tu
să te poți regăsi lipindu-te de el

e 19. jurnalul de seară/ rubrica personală
această percepție figurativă a identității
2 sonante / lumină la etajul 9spre10 / gând de om în vârf de cuvânt / părere / la facultate: cursuri avangardiste...

și totuși!

tentația asta minoră
–să te repezi să te prinzi–
există!