Stăteam de vorbă cu omul meu
Cum stă Isihie de vorbă cu Dumnezeu

Să-ţi aduci aminte toate ale tale
Să nu treci indiferent pe lângă ele
Să nu crezi că trebuie să inventezi
Păstrează felul copilăresc de-a te arunca în necunoscut.
Pasul acesta conează. Toţi paşii contează.
La început e nicicum sau nu prea bine
Până la urmă o să fie bine.
E destul să te laşi dus de întâmplare
Acolo unde ţi-e poartă ea, inima ta
Exact cum ai făcut ieri
Să joci un zar
Să fii un jar
Să prinzi un iar
Să faci un bine

Să stai în casă
Să aştepţi…
Timpul revizuind lucrurile
Făcându-le amintiri
În desfăşurare

Lucrurile dragi nu te obosesc
Să te ţii de ele
Să iubeşti ceea ce faci
Să faci cu dragoste
Să te bucuri
Să...

Ţi-aş spune acum un poem
Al lui Horea Hulubei
L-am primit de la Fronea Bădulescu
Pe un papirus cu fotografii

“În mine s-au pripăşit şapte jivine
Tigrul, fiara pururi la pândă
Hiena, cea permanent flămândă
Corbul, centenarul bârfitor
Vicleanul Aligator
Celelalte trei, un pic mai târziu...”

îmi căzuse pălăria lângă crucea lui Iisus
Doamne, unde se adună pacea gândului ce-i dus
A plecat de mult de-acasă rătăcind prin Infinit
Precum rătăcise Dante prin Infernul nesfârşit