se scurg zilele foiletoane minuscule
sunt o pată care încet încet acoperă tot orașul

nu simt decât mirosul de tei,
asfalt încins peste care tremură ploaia
îmbrățișările calde, aiurite, oglinzile vechi
și ascuțimile
cuvântul nu scris pe o pagină de multe ori
câtă eliberare
e un fel de muzică în mine
care nu se va termina niciodată.