Sufletul meu s-a îmblânzit cu o neliniște

Am deschis ușa casei de la țară
Iar în prag mă așteptau copiii lumii
Flămânzi speriați
își vindeau locurile de veci
Pe te miri ce

Oh bunică mamă mereu îmi spuneai
Dar-ar Dumnezeu să te faci mare
Și a dat și te-a luat
să îi fie numele uitat
Și o neliniște crește pe mine
o nouă piele
mă trezesc cu ea în fiecare dimineață și atunci știu
că morții aprind mereu lumânări pentru vii.