trăim fiecare zi de parcă toate ar fi ale noastre
ca niște pogoane lăsate prin testament de bătrâni
ne trezim cu ai noștri și e totul ok sunt ai noștri
de parcă a fi al cuiva e garanția vieții eterne
mințim frumos spunem că nimeni nu moare de-adevăratelea
dacă trăiește în sufletul altuia
tragem aer în piept apoi tot restul vieții
căutăm suflete care să ne trăiască
de parcă am derula un program de înmulțire a unor specii
pe cale de dispariție

o dimineață încremenită ca un convent franciscan în rugăciune
miroase a turtă pe vatră și brumă
necunoscuți îmi dau binețe și asta îmi face bine
mă face aproape om
trec în viteză pe lângă mine tiruri cu sfeclă și betoniere
mă amuz mă întreb oare unde s-ar duce sufletul meu
în momentul ăsta dacă s-ar desprinde din bene
ceva greu care m-ar lovi în moalele capului

unde se duce un tânăr care scrie adio pe facebook
apoi își pune ștreangul de gât
unde se duce un om al străzii după ce face dragoste cu hipotermia
unde se duce jihadistul cecen care-a decapitat un profesor
(în raiul islamic unde-l așteaptă un număr exact de virgine
sau în cazanul cu smoală creștin)
unde se duce un vânător alb care-a ucis un leu crescut de mic
doar ca să fie vânat
apoi urcă pe instagram poze în care tronează măreț
peste coama năclăită de sânge
unde se duce un doctor care face infarct în sala de operație
și în cădere secționează aorta pacientului de pe masa chirurgicală
unde se duce un politician mort de covid
unde se duce un câine lovit mortal de-o mașină
unde se duce un tată alcoolic ce-și bate nevasta și fiii
apoi restul vieții trăiește din pensie pe caz de boală
fără să știe ce e real și ce-i vis
unde se duce o umbră când se-aprinde lumina
unde se duce o piatră
un embrion
unde se duce un dumnezeu când nimeni
nu mai crede în el

recunosc
n-am înțeles mai nimic din viața asta creștină

de ce meriți iadul dacă toate zilele tale
câte ți-au fost numărate
te-ai chinuit să fii bun dar la sfârșit ai făcut un gest fără minte
de ce meriți iertare dacă toate zilele tale
câte ți-au fost uitate
ai făcut numai rău iar la sfârșit
de frică sau din remușcare
ai făcut un singur bine