Ne întomnăm sub rumenul din Frunze
Spre iarnă a ivi-n hârtii de-omături
Un stih plăpând, de liniște alături
Tăcere pe mormintele difuze.

Se-ntâmplă-amor sub ale vorbei pături
Pe trup de slove-aleargă-a noastre buze
De la nimicuri vrând să ne refuse
Un dumnezeu al clipei ce o mături.

Dar muză, vin a timpului insecte
Poemul nostru se va pierde-n veac
Vremelnicia doar să îl reflecte.

Cu duhul cântecul ne e sărac
Și fără-a lebedelor dialecte
Deși-n cuvânt de-amurg ne este leac