într-un fel îmi hrănesc tatăl și pe tine cu un fel de dragoste viscerală
poate mă luminezi și pe dinăuntru nu știu, dar oare ce se va alege de mine
nu mai ninge și asta mă derutează nu mai pot
să-mi îngrop fața fierbinte în zăpadă, nu mai pot
să ascult tâmpenii
deși aceleași și aceleași discuții rulează în vid
lumea se tot repetă
lumea se tot repetă

adulmecă-mă ca pe un animal ce dă semne de sălbăticire.