Consecvența își augmentează constantele din care vrea să facă principii stabile în coordonatele cărora intenționează să înscrie viața, însă consecvența se maculează cu rutină, monotonie, obiceiuri recurente și repetitive care conțin în ele vetustul schițând arealul stagnării.
Consecvența micșorează limitele ființiale, pe când versatilitatea le mărește, iar dialectica omului consecvent nu impresionează și nu are oscilații și uniformitatea gândirii lui trasează un destin unidirecțional având un a fi unidimensional.
Când conduc gândurile superioare în imanența întâmplărilor stă o inteligență care le conferă preeminență, iar când conduc gândurile inferioare întâmplările nu au imanență, ci doar se desfășoară la suprafață absorbind superficialul cutreierat de insignifiant și derizoriu și omul care este arhetipul întâmplărilor depinde de calitatea, defectele sau morbiditatea gândurilor proactive sau reactive.
Să înlocuim gândurile care nu au niciun efect asupra vieții noastre sau au efecte negative cu gândurile superioare care-și așază exponențialul în mecanismele existenței.
Gândurile proactive au efecte pozitive asupra omului care se acordează la ele și armonizează și sincronizează proactivitățile cu întâmplările.
Gândurile reactive nasc compulsivul care reacționează recalcitrant la stimulii mediului înconjurător.
Un om dihotomic posedă un mental în care se confruntă gândurile proactive cu cele reactive.
O spiritualitate proactivă ia inițiativa și stabilește ca priorități o gândire formată numai din gânduri proactive și un spirit încărcat cu eoni al cărui logos se întrupează în creația sa.
Vacuitatea minții dezactivează temporar mișcarea și vibrația gândurilor și omul ascultă liniștea universului.
Prefer în locul gândurilor laxe cu hiatusuri de non-gânduri între ele o sumedenie de gânduri intense unele lângă altele, căci gândurile mici îndreaptă omul înspre minuscul și derizoriu, iar gândurile mari, ample și de anvergură dau preeminență omului și aceasta îi creează un câmp care îi prezervă sistemul electro-magnetic și energetic a cărui integralitate are caracteristica homeostazei.
Vetustul din gânduri este reactiv la lumea actuală în continuă devenire, schimbare și evoluție, iar gândurile inedite au calitatea inovării, se întăresc și își măresc dimensiunea prin schimbările care urmează evoluția și gândesc lumea proactiv .
Gândurile proprii sunt cerute de mintea planetară, căci gândirea personală are forță convertitoare, destramă pervertitorul în care se încuibează sacrilegiul de natură demonică.
Vetustul este ostracizat, iar noul privilegiat și sărăcia are ceva vetust și în declin, pe când opulența și-a integrat noul acordat la evoluție.