O libertate optimă ia forma metanoii supreme și consistența utopiei absolute care ar putea grefa pe lumea actuală cea mai bună lume posibilă.
Coercițiul inversează optimul și libertatea, are sursa în concepția despotică totul e interzis și aplicat oamenilor de către pantocrator le subminează vocațiile, creațiile, libertățile și inovațiile, iar când artiștii sunt supuși de coerciții ostracizării, se suprimă libertatea de creație, de gândire și de manifestare veritabilă a a fi-ului și vulgul eșuează în non-libertate nemaifiind inspirat de mintea planetară construită în colaborare cu toți artiștii.
Toleranța este direct proporțională cu libertatea care conferă nemărginitul unui om, însă acesta nu-i înțelege semnificațiile și spațiile optime și se racordează la mărginitul a cărui finitudine se deschide pentru a absorbi obtuzul, efemerul, imperfectibilul și erorile.
Intoleranța se mărește dacă își anexează non-libertatea posedând consecvențe funeste și negative extrase dintr-o dogmă ce s-a degradat și a deviat înspre tiranie și non-libertatea închide mințile, pe când libertatea le deschide amplificându-le dimensiunile.
O ființă împuținată de non-voință, non-sine și non-gândire absoarbe nimicnicia ce micșorează, diluează și divide integralitatea, vigoarea și potențele și se pliază pe ea supraviețuirea covârșită de negativități, slăbiciuni, angoase și contradicții care pune la îndoială justificarea vieții căreia caută să-i demonstreze ontologicul ca o contrabalansare a suferinței.
O ființă amplificată de pozitivități, vocații, plenitudini și beatificuri absoarbe acea parte a beneficului care se mulează pe a fi, entități, matrice și structură și care mărește, concentrează și multiplică dimensiunile, sensurile, calitățile și vocația.
Ființa amplificată se proiectează dincolo de adaptabilitate, fiind convinsă că viața merită trăită, se justifică și că are multiple beneficii, iar proactivul ei modelează pro-voințe, pro-sine, pro-gândire și proactivități.
Toleranța a absorbit bună-voința din care a făcut recunoștință, compasiune modelând samariteni, generozitate augmentând filantropia și altruismul, îngăduință rezonând la totul e permis și empatie prin intermediul căreia îi înțelege pe ceilalți așa cum se înțelege pe sine.
Toleranța are ca fundament iertareatuturor care este cel mai nobil și mai măreț sentiment și care deschide portaluri pentru a avea acces la acea lume izbăvitoare guvernată benefic de forța universală a iertării.