Îndoielile sunt ipoteze nefaste ale vieții, iar certitudinile sunt concluzii faste despre noi, realitate, destin și viață, căci îndoielile destramă veridicitatea, verosimilitatea și obiectivitatea, însă transformate în analiză îndreaptă omul înspre rațional, obiectiv, chibzuință și normalitate.
Îndoielile inoculate în ruminare o îndepărtează de la meditație și o fac să cugete la negativități.
Femeile cugetă diferit față de bărbați, iar intersecția dintre ariile cugetării reflectă animusul când rațiunea și spiritul masculin se integrează în psihicul feminin.
Variațiile de energie se concretizează în variații de activități, hobby-uri, iar energia pe care o posedă omul se transformă în fecunditate, travaliu și superlative creaționale.
O energie constantă provoacă uniformul într-o viață care nu iese din aria calmului, a liniștii și a monotoniei vibrând în ritmuri lente, pe când o energie variabilă când atinge apogeul, valoarea din vocație cochetează cu capodopera, iar când atinge minimul valoarea se maculează cu pseudo-uri, clișee și idei insignifiante și se micșorează divizând creația în intervale mici în care nu încap valoarea, profundul și inovarea.
Cei care sunt prezervați în fața negativităților de pseudo-câmpuri care sunt surmontabile, nu și-au epurat entitățile din lăuntrul lor de teluric, suferințe, disfuncționalități și desincronizări care împreună generează o forță centrifugă nefastă, cu funcții de dispersare, disipare, împrăștiere, diluare și golire.
Cei care sunt apărați de extra-câmpuri s-au folosit de energia lor absorbind superlativele pentru a-și epura entitățile de negativități, pentru a le sublima și transcende și pentru a deveni astfel extra-entități și odată cu ele extra-câmpurile modelează prin forța lor uluitoare înzestrată cu extra-energie un extra-sistem, o extra-axă și o extra-structură.
La suprafața a fi-ului se află somaticul legat de teluric și de realitate din care nu poate ieși decât prin spiritualitatea care-l conectează la imanența a fi-ului ce deține forța de sublimare și de transcendere.
Suprafața a fi-ului și-a însușit materialismul explicat de legile telurice, în schimb în imanența a fi-ului se află esența ce ascultă de legile divine.
Suprafața definește superficialul și cunoscutul, iar imanența procesează profundul, potențialul și necunoscutul.