evit să mă bag în sufletul oamenilor
mă plimb încet printre mese la prânz și la cină
în salopeta de artist pitoresc mânjită cu vopsea
pentru vapoare
nu trebuie să-mi fac griji că s-ar usca
până când noul grup
îmi va solicita imaginația

nu știu pe nimeni care ar încălca regulile
sau ar renunța de bună voie la plăcutele efecte personale
tinerețea umblă
fără nicio constrângere
iubirea pretinde o poveste ce ar trebui să ne facă
să credem

atunci când ne simțim vinovați față de mai mulți dumnezei
avem destul timp să ne frângem inima
unul altuia
cu încrederea lentă și masivă a unui continent ce și-a dorit
să nu îmbătrânească atât de repede încât să ne vadă
murind tineri

simt nevoia să te iubesc
să-ți înfășor negrul părului după inelar
semn că spiritualitatea mea nu gândește
așa de precis
cum
îți spun de zece ori pe zi că îmi ești dragă iar tu
de tot atâtea ori îmi ceri să jur strâmb
de parcă ai vrea să nu mai iertăm greșiților noștri