la doișpe noaptea a murit Anul,
trăiască Anul și merindele se jertfesc pe altarul gurii,
beznă luminată își arată nurii
eu eram în cap cu tine
în sensul că mă întrebam pe unde altundeva îți faci de cap,
ți-ai uitat umbra-n odaie,
sigur vampirică ai petrecut pe aiurea
cu sângele subțiat de sângele vinului,
în scobitura dintre ani mi-ai pus pecete pe singurătate
că până și Moartea și Viul în vin Domnului îmi însingurau Fiul
la doișpe fix am ridicat oblonul de pe lucarnă să urce ruga
până deasupra unui cer cu plete de ploaie
na!, sindromul efectului de seră
și poate că o fi dat și o bombă pe undeva
ce știu eu...?!
sunt doar un cititor al curentului electric
ce traversează curvele de pe stradă
în scobitura dintre ani doar vaginul lor a-mi aduce Noul
în Vechea mea abstinență,
anul trecut n-am pus în gură de falus sămânță,
cât despre venirile tale îmi stăteau pe limbă șoptiri
iar nu căutare sub Frunză
cu gură de an nerostindu-te-n penis

știu,
cartea asta poate merge-n atelierul
meșteșugului de tăcere...