1.

Aşezată pe coama dealului, din casa noastră
Vedeam departele la doi paşi de casă
Tot vizibilul petrecându-se în curtea noastră
Care aducea tot ce se vede ÅŸi ce nu se vede
În casa, curtea şi grădina părinţilor mei
Dumnezeu era la doi paÅŸi de noi
MoÅŸ Gligor al lui Cornel
Cu barbă albă, cu zâmbet cald
Şi lacrimi în ochi, era Dumnezeul meu
Multe mi-au rămas de la el

2.

Prima treaptă a scării a înflorit
Flori de măslin sălbatic
Cu arcade pontice zburătoare


în bucăţi curgeau fărâme picurând a praf de stele mângâind spre amintire şi-a cântare-n care ele visele pe scara vieţii făceau muguri pentru plop oprind ţărm cu răsăritul în rotundul unui strop


ai lăsat să curgă gândul peste visul tău cu mare/ portativul înserării are cheile în care/ semn pe solzul unui peşte stă ascuns în cerc de nori/ iar cu vântul din stradelă şuieră-n mii de fiori/ şi când toate par că-s spuse şi ai înţeles cum vin/ trei cărări din dunga zării între care un destin/ mai năstruşnic decât sensul şi mai plin decât seninul/ rătăceşte-o prelungire pe o scară cu pelinul/ înflorit din fulg cu vise-n nedeterminări pictate/ o fractalică magie forfecată-n semn de carte.../ de aici o treaptă nouă de pe scara fără nume/ unde zboară Inorogul între spargeri peste spume...

3.

Semn bun, de Bobotează/ Pe raftul motanului meu, Domnul Picasso/ Nu este pentru cine se potriveşte/ Este pentru cine se nimereşte/ Pe o tablă de şah/ Ordinea şi Hazardul/ Încep, pe rogojină, jocul cu pietre şi scoici/ Pietrele sunt albele/ Scoicile sunt negrele/ El şi Ea/ Într-o nouă paradigmă./ Autentic joc de Şah cu Hazardul/ Aici e gardul/ În spatele gardului/ Livada cu Lampa Japoneză şi lebedele...

Se potriveşte vorba aceea: Zahek, Zaharia, Lidia şi Maria/ Jos pălăria. Nu e bine pe o cărare? Mergem pe alta./ În poezie sunt întotdeauna o mie de cărări/ Domnişoara Inspiraţie ne-o ia înainte…
călcasem treptele scării
de mii de ori
fără să ştiu
că una din ele-i
cărarea lunii
adusă de Alexis de la capătul lumii

fumul trecea prin oglindă
dinspre piramidă
cântec de ceas

umbra norului grăbea-n lucirile valurilor
surpăturile malurilor lăsau să se vadă intrarea
http://primatreapta2010.blogspot.com/

4.

Îmi stau pe suflet, o Lebădă-Doamnă şi fiica ei, Lebăda-Domnişoara
Lebăda-Doamnă este mama a câtorva generaţii de lebede-pui
Am întâlnit-o la Lampa Japoneză de lângă Casa Tulceană
Era soţia unui Lebădoi-Domn, băţos ca un lord, bătăios şi nervos
Părinţii a patru pui, unul mai mic, cu o aripioară răsucită, frântă
O doamnă, ca o sfântă, le dădea de mâncare cu o lingură

Aşa i-am spus. Sfânta care hrăneşte lebedele
Le-am făcut mai multe fotografii
Şi lor şi doamnelor care săpau la trandafiri
A doua zi, cam pe la aceeaşi oră, am venit cu fotografiile
Sfânta era la piatra pe care punea boabele pentru lebede
Femeile care săpau trandafirii ajunseseră la rondoul central
Puii ciuguleau, părinţii îi păzeau de pescăruşii voiajori şi râzători
Lebădoi alunga raţele care erau şi ele flămânde
Sfânta vorbea cu puii, cu mama şi cu tata lor,
Spunându-le tuturor pe nume
Puku şi Puka erau părinţii
Aripioară îi spunea puiului cu aripa frântă,
Obraznicul, Timida şi Mândra celorlaţi trei pui
Care săturându-se, au mers lângă Puku,
Să-l ajunte la războiul cu raţele, care erau tare agitate şi gălăgioase
Puka, graţioasă, lua loc la masă în urma puilor
Şi la urmă de tot, capul familiei, Puku-Tătucu
Ajutat de Aripioară, protejatul familiei
Aceasta-i prima generaţie, de prin 2018
Cu care n-am terminat încă...

5.

azi voi ţine primul curs
despre "iubire, comunicare ÅŸi dragoste"
ca formă de manifestare a sacrului în viaţa omului
pe "calea cunoaÅŸterii"
nu poţi iubi decât ceea ce cunoşti
ştiinţa este rodul dorinţei de-a şti
credinţa-i rodul dorinţei de Dumnezeu
ÅŸi nodul lor este "dorul"
care la rândul lui are ramurile da şi nu

acest arbore de da ÅŸi nu
care creşte în noi
îşi are rădăcinile-n cer şi-n pământ
cele din cer se hrănesc cu Dragostea de Dumnezeu
şi celelalte cu cele ale pământului

şah a spus Jucătorul împingând cu arătătorul zăvorul
uşa s-a deschis lăsând să se vadă povestea
ca-n visul tău, cu Gara de Nord în deşert
cu lume multă, fără cale ferată, în aşteptare,
singura pe care o ÅŸtiai era doamna Elena de la lebede

6.

am luat distanţă de ieri, de azi şi de mâine
pe cărarea cu plopi melcul trage urma de pleoapă

eram curios de acum
ce lume înveleşte sufletul lui

niciodată nu îmbrăcase cămaşa cadrilată a jucătorului

la piept o rană-şi lăsase motivul de lacrimă

pion e4, gambitul regelui

departe începutul acesta
albul atacă tâmplele
negrele gândurile




7.

Sari peste piramida lui Kheops cum săreai altădată peste ora lui Pi, drept în ora lui Pitagora, de unde se auzeau foarte bine bătăile Ceasului Turnului din Agora. Tympul trece prin Canoanele Vuza, oprindu-se-n clipele lungi, la fotografii. Din câteva mii, alegi fotografiile de la lebede şi lecţia de zbor de la Histria la Cogealac, în curtea lui Ghiorghiţă şi Mihăiţă, cu urările de Sfântul Ioan şi cu mulţumirile mele...











Constanţa, Joi, 6 Ianuarie, 2022