ordonează realitatea aproape ilizibil
te port înlăuntrul meu ca pe un cocon
ai nevoie de eliberare
ai nevoie de pacea unei relații eșuate
stau și mă întreb la ce îmi folosește această absență

mă uimește din ce în ce mai mult apropierea vieții de moarte
recompun un întreg oraș din fragmentele propriei aventuri
ochi care sclipesc în întuneric
cuburi colorate, joc de marroco
șotron haotic peste care se întind
ramurile lipsite de zăpadă
(sclipirea iernii și atingerea ei rece unde sunt)

alunec în stampe pe care le întorc din când în când
ca într-un joc de cărți.