peste întinderea sufletelor noastre
cade ceva
o toamnă, o zăpadă, un mormânt

ceva greu și ușor, ca o pasăre,
ca o nepăsare
ca o slujbă de maslu
ca un dumnezeu singur într-o biserică

cad departe
despărțirea celor care nu pot iubi
dorul celor care nu pot simți
cad persoanele
eutueleanoivoieiele

cad colibele lipite cu lut
cad oasele lipite cu carne
peste sufletele lipite cu vorbe
peste sufletele afurisite, părăsite, cu vâslele căzute
pur și simplu triste și încă vii