pentru că pot să beau singur
în locul unde nu s-a auzit
de lumina electrică,
îndrăgostesc femeile care
se apropie la mai puțin de un minut,

vântul răscolește jarul unde mama pune o fiertură,
ațipesc gândindu-mă câte făcuse
Dumnezeu pentru mine, imaginea ei
când îmi ia temperatura zicând:
să nu-l văd că moare,
iar
eu tac cu privirea în pantofii rupți,
supărat că o fac de rușine.


împrumut de la tine peretele bun de dormit,
luna - un cerb lopătar -
îmi ascute simțurile pentru oricine mi-ar spune:
nu râvni femeia aproapelui tău,
când împărații ies la război, iar
strigoii cântă împleticindu-se în parii din gardul caselor
plini de must până sub țărmuri:
''Anicuța, neichii, dragă''...