pe după chirpici
priveam fără vreo curiozitate anume
puneam vremea în album

își trecea peria prin părul argintiu
și-n fiecare trecere zăbovea
cât să-și amintească
(doar ea știa ce)
puteam să văd pe chipul zâmbitor cât era demult
cât mai era acolo

pe după chirpici
sămânța uitărilor încolțea
se vedea în ochii lăcrimând