Trebuie să prefațez neapărat acest articol care va rămâne doar aici pe ,,poezie.ro" (agonia). Nu mă interesază unde o să fie încadrat acest text. Consider că nu este treaba mea ci a editorilor în care am încredere. De la început vreau să clarific, deși este posibil chiar să nu intereseze pe nimeni, că am luat decizia cu greutatea maturității și experienței mele literare de a mă expune totuși prin rândurile de față în acest atelier literar pe care eu îl consider de fapt o adevărată academie a creațiilor literare. Mă pot justifica oricând în fața celor ironici dar credeți-mă că știu ce spun! Am încheiat prefața... Nu este un lucru ușor să construiești un site digital la asemenea dimensiune cu implicații financiare pe măsură și să aduci oameni cu adevărat valoroși care să se ocupe de treburile din spatele său vizavi de ce vedem noi prin interfața sa. Sunt sigur că deja unii vor spune: ,,Ăsta este alt periator și pupi...-Da! Sunt un alt periator și sunt mândru de acest lucru pentru că aici am întâlnit editori și moderatori cu adevărat profesioniști, oameni peste nivelul meu de pregătire în înțelesul limbii române din punct de vedere tehnic, literar și gramatical. Sunt onorat că fac parte din acest cenaclu virtual al poeților și prozatorilor din România. Știu că este frustrant când un text ajunge în ,,Atelier" sau în ,,Golden Buzz" cum îmi place mie să îi spun acelei ,,Pagini De Autor"... Da... Și eu zâmbesc când scriu aceste rânduri... Adevărul este că nimeni nu are ceva cu mine sau cu tine. Realitatea crudă este că acolo trebuie să fie compunerea dar ce bucurie sufletească îmi aduce creația care îmi este indexată la ,,poezie", ,,proză" sau altă rubrică de primă pagină! Sunt onorat când mintea mea chiar este apreciată corect și cinstit. Îmi doresc să rămân subiectiv vorbind la ,,nivelul 0" dacă nu definitiv cel puțin cât mai mult timp deoarece simt că am nevoie să fiu moderat de cineva care chiar se pricepe. Personal nu mă pot evalua. Sincer să fiu după trecerea unor ani am acceptat ideea altora că sunt poet și mă supăram tare când îmi spuneau așa deoarece nu mă vedeam decât un versificator... Nu mi-am numărat nici o dată silabele și nici nu le-am numărat pe ale altora...Am grijă doar puțin la aspectul ordonat al strofelor în pagină și în ultimul timp acord o atenție mai mare ritmului și așezarea cât mai corectă a semnelor de punctuație în funcție de ceea ce doresc să transmit. M-am reactivat pe ,,poezie.ro" după mai multă vreme și bine am făcut! Aici când mă uit în urmă realizez cine am fost, cine sunt și poate cine voi fi... Pentru mine oglinda mea literară a început să fie ,,Agonia"!P.S. Pare cam siropos ce am scris dar dacă nu defulam rămâneam îngândurat până luni...Emilian Oniciuc-24.03.2023