Din grădina minunată, pe unde, în loc de flori lăstăreau table și sârme galvanizate, s-au cules chioșcurile alea la concurență cu creveții din alimentare. Acolo găseam plicuri cu timbre inflațioase, devalorizate, ștampilate, banale-
atât de banale încât moneda ruginită de trei lei nu o mai risipeam pe timbre, ci luam gumă d’aia cauciucată, de-ți scotea dinții de lapte;
și-n locul timbrelor colecționam cartoane de la cutiile de chibrituri pe care le schimbam între noi umblând toată ziua cu buzunarele pline cu cartoane.

Astăzi, din grădina minunată, unde lăstăresc bloguri și platforme mediatice, stropite intens cu trafic, direct din sateliți, la concurență cu bumbii din farmacii, culeg ziceri de cuvinte aruncate în vânt, produse industrial, într-un flux tehnologic bine articulat și numa’ bune să înlocuiască reclama aia “nici o masă fără pește” cu “ia o bere și-un răvaș”. Le colecționez sau le dau la schimb, pentru doi biți.

E clar, vremea cristalelor a trecut, astăzi îți poți vedea chipul pe orice are sticlă, și nu numai. Îți poți trece mâna prin păr, închizi ochii și intri în poveste. Te agăți de ramele pline de carii și îți simți formele pe din afară și, cu ceva imaginație, te poți privi până în măruntaie.
Cu un kodak poți imortaliza imaginea vremurilor, fidel reflectată în oglinzile de lut.