Pe partea dinspre mine ești.
Pe partea dinspre viață ai rămas.
Stăm în penumbre, de teamă să nu ne sfărâmăm.
Tu știi, eu te păstrez întreagă, toată. Dar timpul ne-a creponat, cum numai el știe să o facă.

Bucăți din noi încep s-apară. Le adunăm pe furiș, le ascundem în buzunare; tu te faci că nu mă vezi, eu mă prefac că n-am să te pierd, păstrându-te, bucată cu bucată.

Se vor mai juca și alții, vreodată, jocul, privind la noi.
Poate tot noi.