Mă gândesc,

cum se simte oare când visezi la ea în patul nostru,

mai auzi, mai vezi?

Mă-ntreb,

cum te simți când visezi la ea

în timp ce respir ca o ciupercă obosită să mai aștepte vântul

să-i bată sporii pe florile răsfățate de soare și ploi,

De-atâta așteptare, topită pe marginea patului,

plămânii s-au topit, iar umărul altădată acoperit cu săruturi

a intrat în coloana infinitului,

Nu vreau să te simți prost, gândesc și eu ca o femeie, și te-nțeleg,

la naiba,

ar fi mult mai simplu dacă nu te-aș înțelege,

aș putea urlaaaa la tine, plâââânge,

aș putea fi isterică, sparggge pozele, arrrunca farfuriile-n cap,

să te-ameninț cu moartea, ar fi ușor să-ți trezesc milă,

regrete,

Te-nțeleg,

ce puteai face și tu, săracul de tine când te-am năvălit cu-atâtea vise,

oare este și ea croitoreasă, colecționară de visători,

mă-ntreb și eu, nu din gelozie,

de ce aș fi geloasă pe vise,

Acuma, sincer, spune-mi ca la o prietenă, ca la o soră,

cum visezi la ea? pe unde îți intră gândul,

prin ochii ei înguști, cheutori de cămașă, sau buzele subțiri, gură de pahar,

inima-i ferfenițată ca frunza bradului,

sau zboară cum apucă,

Mai ții minte cum îmi ziceai, pe patul mic și-ngust de la cămin,

înghesuiți și fericiți: - iubita mea,

scumpa mea,

toate visele tale sunt

și-ale mele, ale tale